Nevoia de afectiune, apreciere si iubire…

cuplu- afectiune

 

Cred ca v-ati obisnuit cu mine si cu faptul de a fi trezita in miez de noapte de idea de a scrie un articol, de a picta, sau de a citi ceva anume. Nici astazi nu s-a intamplat altfel si dupa acelasi scenariu am fost trezita dintr-un somn profund, pentru a asterne pe hartie gandurile mele in legatura cu “nevoia noastra de afectiune, apreciere si iubire”. Iar eu ca un soldat disciplinat nu ma las rugata de impuls, mai ales ca zilele acestea mi-a cazut privirea pe un citat extrem de interesant al scriitorului Neale Donald Walsh care spunea:IDEILE SUNT DUMNEZEU CARE NE SALUTA. NU LASA NICIODATA SA TREACA UNA PE LANGA TINE SAU SA ALUNECE NEOBSERVATA. Ei acum sa-mi spuneti voi, as mai fi putut eu sa dorm, stiind ca Dumnezeu m-a salutat cu un scop si mi-a indicat chiar ce ar trebui sa fac? In nici un caz! Si iata-ma la datorie!

Din 1996, de cand am hotarat sa imi pun harul si darul primit cu atata dragoste de la Bunul Dumnezeu, in folosul semenilor mei, am cunoscut foarte multi oameni cu diverse probleme, cu diverse afectiuni cu diverse frustrari si dureri nemarturisite nimanui. Oameni care sufereau in tacere, oameni care se uscau pe picioare, aparent fara nici un motiv. Cand vorbim de o boala fizica, imediat ne gandim si la o cauza, la un remediu sau mai multe, la tratamente alopate sau naturale. Insa cand suferinta este cuibarita in sufletul omului atunci…avem o mare problema. Medicina alopata se ocupa de structura noastra fizica, de structura noastra psihica…insa de structura noastra sufleteasca nu tine niciodata seama. Ati auzit voi vreodata ca ar exista vreun tratament pentru suflete ranite, indurerate sau sfasiate de durere??? Eu sa va spun sincer, pana ce am capatat aceasta cunoastere Inforenergetica am crezut ca nici nu exista asa ceva. Insa, in timp, am realizat ca de fapt in Inforenergtica… tratamentele incep prin a vindeca intai sufletul iar apoi psihicul si fizicul omului. Majoritatea suferintelor, pornesc de la suflet. Va marturisesc ca in toata aceasta perioada, in care lucrez ca terapeut, am constatat ca 99,9% din problemele oamenilor pornesc de la afectarea sufletelor lor, care in momentul in care sunt afectate dau toate acele semnale de care va voi vorbi in continuare.

 

 

Oamenii au nevoie de oameni. Asa cum am spus-o si o sustin de cand ma stiu, fiecare dintre noi depindem de cei din jurul nostru, chiar daca nu o facem constient. Depindem de oameni pe care nu-i vom intalni niciodata in viata noastra, oameni din diverse locuri de pe pamant, care prin munca lor…ne sunt noua de folos, cum si noi la randul nostru le suntem altora de folos prin activitatile noastre. Indiferent ce munca facem, toti avem locul nostru pe acest pamant, de toti este nevoie, toti suntem importanti, unici si speciali. Dumnezeu si Universul au legile lor dupa care ne guverneaza, au regulile si judecatile lor, dupa care aseaza lucrurile in viata noastra de zi cu zi! Judecata umana nu are nici o legatura cu judecatile Divinitatii. Pentru a intelege mai bine acest concept va invit sa cititi postarea anterioara: http://www.franturidesuflet.ro/despre-nestiutele-judecati-ale-lui-dumnezeu/ , unde parintele Cleopa ne va ajuta sa intelegem de ce acestea nu coincid niciodata, dar mai ales de ce este necesar sa nu judecam pe cei din jur.

 

 

Persoanele care au sufletul afectat, sunt personae care nu sunt apreciate de catre cei din preajma lor, sunt acele persoane care au un mare deficit de afectiune dar mai ales o lipsa a iubirii. Acestia initial par a nu fi afectati de aceste lipsuri, insa in timp, sufletul lor reactioneaza asa cum va voi explica in continuare…si ajung sa manifeste boli dintre cele mai diverse si mai grave posibil. Acestia acumuleaza zi de zi frustrarea lipsei de afectiune, a lipsei de iubire. Acestia practic sunt precum o floare pe care din lipsa de timp, uiti sa o uzi la vreme si in timp se usuca si moare. Sufletul lor acumuleaza atata frustrare, din lipsa acestor sentimente, incat devin din ce in ce mai abatuti, din ce in ce mai tristi, mai inchisi in sinea lor, mai neincrezatori in ei insisi, considerandu-se inferiori celor din jurul lor. Tanjesc cu adevarat dupa afectiune sincera, dupa aprecierea celor in preajma carora vietuiesc, dar mai ales isi doresc sincer sa fie iubiti pentru ceea ce reprezinta ei cu adevarat. Toate aceste sentimente, ori nu sunt oferite de catre cei din jur, ori perceptia lor este una eronata, una deformata, ceea ce conduce in acelasi punct al depresiei…al bolii…si uneori chiar al mortii. Noi asa suntem construiti, sa traim in colectivitati mai mari sau mai mici, familie, loc de munca, colectivul de oameni cu care impartim acelasi spatiu locativ, (in cazul celor care locuiesc la bloc) etc. Nu suntem fiinte izolate unele de altele, noi avem nevoie stringenta de a comunica, de a impartasi, de a darui dar si de a primi iubirea, aprecierea si afectiunea celor din jurul nostru. In momentul in care aceste lucruri nu apar, sau dispar daca au existat, toti avem aceeasi stare de durere sufleteasca.

 

 

Singura deosebire dintre noi, o face timpul in care incepem sa suferim dupa aceste sentimente, sau sensibilitatea de care dam dovada fiecare dintre noi. Unii sunt mai sensibili si durerea apare rapid. Altii , se cred puternici si o perioada de timp, infrunta starea de durere sufleteasca ba chiar o neaga, sperand ca pe ei nu-i va afecta lipsa acestor sentimente din viata lor. Unii au mai mult noroc si isi gasesc repede alinarea alaturi de alta sau alte persoane! Altii sunt mai putin norocosi, dar si mult mai circumspecti si nu se grabesc sa inlocuiasca persoana sau persoanele, care nu le-au oferit sentimentele de care aveau atata nevoie, iar in acest caz…acestia sufera in tacere asteptand si sperand ca cei din jur…sa realizeze nevoia lor de iubire si sa le-o ofere. Spera sincer ca ceva se va schimba, iar ei vor primi acele sentimente, de care au atata nevoie. Cu cat timpul este mai lung, si asteptarea lor se prelungeste, frustrarea va creste, sufletul va fi afectat, iar ei vor strabate un drum neplacut al bolii si suferintei. Si aici imi voi permite o viziune personala asupra acestui aspect. Si chiar va voi face o prezentare personala a acestuia asa cum il percep eu, dar mai ales, asa cum l-am verificat de nenumarate ori in activitatea mea de terapeut.

Fiecare persoana pe care am cunoscut-o pe parcursul acestor ani de cand lucrez, chiar daca nu era constienta initial…avea o suferinta sufleteasca inaintea oricaror altor suferinte psihice si fizice. Stim ca noi oameni, care suntem creatia superioara a divinitatii, suntem finite, care avem mai intai de toate, nevoie de afectiune, de apreciere dar mai ales de iubire. Nu este necesar sa ma credeti pe cuvant. Uitati-va in jurul vostru, veti constata singuri ceea ce voi incerca sa va explic, asa cum ma pricep eu mai bine, aceste lucruri. Uitati-va la copii care vin in familii in care nu sunt doriti, in familii in care afectiunea, iubirea dar mai ales aprecierea nu se manifesta sub nici o forma. Acei copii vor fi totdeauna mai micuti, mai slabuti, mai firavi, mai bolnaviciosi. Faptul ca nu sunt iubiti, nu sunt apreciati si nu li se ofera atentia si afectiunea de care au nevoie pentru a creste si a se dezvolta ii face sa ramana mai micuti si toata viata lor vor duce povara frustrarii, ca au fost copii nedoriti si neiubiti in familia de baza…indiferent ce alte compensatii le va oferi viata ulterior. Acestia in afara acestei frustrari permanente, care de foarte multe ori ii va urmari pana la moarte, acumuleaza si energiile negative, de care nici unul nu scapam si mai devreme sau mai tarziu vor manifesta diverse simptome de boala.

Primul semnal, ca ceva nu este in regula in viata noastra, apare ca o stare de “predepresie” (este un termen personal pe care asa simt eu sa-l denumesc), cand nimic nu ne multumeste , cand observam ca nu ne prea ies lucrurile pe care ni le propunem cu mare atentie. Somnul ne ocoleste nopti intregi, iar starea noastra se tot agraveaza. In acest punct, incepem sa ne intrebam, de ce se intampla ca nimic nu ne iese, de ce batem pasul pe loc…si avem si acea stare de usoara neliniste…care nu ne place deloc. Stare care chiar ne agaseaza, si uneori ne enerveaza.

 

 

Al doilea semnal, in care simtim, de data aceasta foarte pregnant, ca ceva nu este in regula cu noi si cu viata noastra, este “depresia”. Atunci suntem tristi, abatuti, descurajati, ne pierdem dorinta de viata, ne pierdem increderea in noi insine, mai ales ca tot ce ni se intampla, sustine si chiar accentueaza aceasta stare. Plangem fara un motiv aparent, dormim din ce in ce mai putin si in afara de starile deja mentionate mai apare si oboseala cronica care ne agraveaza si mai mult starea. In unele cazuri tensiunea arteriala scade dramatic…iar noi suntem convinsi ca avem probleme cu inima sau circulatia sanguina, ceea ce ne face sa ne simtim si mai rau!

Urmatorul semnal, se manifesta ca o “preboala” (si acesta este tot un termen personal) care are aspect de boala insa nu este. De ce spun asta? Simplu! Mergem la medic, ne facem toate investigatiile necesare si …stupoare constatam ca medicul…aproape ca ne rade in nas spunand, ca nu intelege de ce acuzam simptome de boala, care nu se confirma in urma atator investigatii facute. Si pentru ca noi insistam, ne mai da un alt set de investigatii (de data aceasta platite cu bani grei, deoarece numai sunt incluse in lista de analize gratuite). Si iat-ne alergand de la un cabinet la altul, explicand starea pe care o avem, care iar nu se confirma in urma investigatiilor medicale amanuntite. Si apoi, ni se spune, ca poate, ar trebui sa mergem la un psiholog sau psihiatru, pentru ca in mod cert este o problema cu mentalul nostru care ne induce o stare de boala ireala. Si totusi noi ne simtim din ce in ce mai rau, mai ales ca nimeni nu ne crede, ca noi suferim cu adevarat. Psihiatrul ne asculta, si ne da niste medicamente care de fapt nu rezolva cauza, ci doar inhiba efectul. Psihologul este mult mai atent, si ne ajuta prin discutii sa gasim oarecum explicatia starii noastre de boala… Insa asta nu inseamna ca ne si rezolva problema… doar ca este un foarte bun ascultator, mult mai rabdator, mai diplomat si in unele cazuri aparent, in urma acestor discutii avem sansa sa ne simtim mai bine. Insa este doar o stare aparenta, deoarece cauza tot nu a fost rezolvata.

Penultimul semnal, este boala. Boala in cel mai concret mod posibil. In general, apare pe organele noastre cele mai sensibile si poate ajunge la forme extrem de grave si agresive. Medicul ne prescrie o multitudine de medicamente, care mai de care mai noi si mai performante, insa…boala nu dispare, iar noi ne simtim in acelasi mod. Sau exista posibilitatea ca aparent sa ne simtim mai bine, spun doar aparent deoarece, dupa o perioada in care boala pare ca a trecut…revine cu si mai mare intensitate iar noi ne simtim si mai rau decat in prima faza.

Ultimul semnal…este boala incurabila urmata in cele mai multe cazuri de deces.

Va veti intreba, pe buna dreptate: “Ce este de facut in aceste cazuri?”. Da este o intrebare foarte buna si foarte corecta. In primul rand cautati un terapeut adevarat, serios si cu dorinta clara de a va ajuta. Spun acest lucru deoarece spre nefericirea noastra, se intampla sa mai fie si terapeuti mai putini “benefici” terapeuti care, din diverse motive nu stapanesc terapia pe care sustin ca o cunosc si in acest caz ne pot afecta si mai mult.

Din momentul in care a-ti intrat in contact cu un terapeut, incercati sa respectati ceea ce acesta va recomanda sa faceti! Nu o faceti pentru binele sau, ci pentru binele vostru. Iar trapeutul care intra in viata voastra, nu vine ca sa va care el bagajul problemelor voastre, vine sa va ajute sa carati impreuna acest bagaj, sa-l duceti la “groapa de gunoi” iar apoi sa va vedeti mai departe de viata voastra. Nu este indicat in nici un caz, ca voi sa refuzati a colabora cu terapeutul, pe diverse motive, lasand in sarcina acestuia sa rezolve problemele voastre. Si spun acest lucru cu cea mai mare sinceritate si cu cea mai mare dragoste fata de oameni, fata de problemele si suferintele acestora. Nu pentru ca acesta nu ar putea rezolva problema. Insa timpul de rezolvare ar fi mult mai mare, rezultatele fiind partiale iar voi devenind dependenti de terapeutul care v-a ajutat. Ideea este sa invatati ce aveti de facut in lipsa acestuia, dar mai ales sa va schimbati o parte din vechile obiceiuri si in orice moment sa stiti care ar fi calea de rezolvare cea mai rapida. Da! Este adevarat, daca reapar acele probleme, sau apar altele, atunci reveniti pentru consultatii si consilire la terapeutul care v-a ajutat initial sau la un alt terapeut.

 

Depinde de voi ce decizie luati. Depinde de voi daca doriti, sau nu, sa va rezolvati problemele. Nimeni nu poate face fapte bune cu forta. Oricat de mult si-ar dori cineva sa va ajute, nu poate face, ceea numai voi este indicat sa faceti. Stati linistiti, nu vi se cer lucruri imposibile. Deoarece fiecare pacient are propria sa problema, nu ma pot apuca sa va enumar ceea ce v-ar putea indica sa faceti terapeutul vostru. Deoarece fiecare va primi, alte indicatii, alte sfaturi, alte povete care sa va ajute sa intelegti de ce este necesar sa faceti si voi anumite lucruri pentru binele vostru. Ce va pot spune cu certitutdine, este ca terapia inforenergtica nu are blindaje de timp, spatiu, orientare religioasa sau politica, geografica sau de rasa. Pur si simplu actioneaza si ajuta pe toti cei care doresc acest lucru. Voi nu trebuie decat sa aveti incredere in ceea ce sunteti sfatuiti sa faceti, sa faceti acele lucruri, astfel incat sa va bucurati cat mai curand de o stare sufleteasca, psihica si fizica optime, benefice si necesare pentru binele vostru suprem.

 

Nadajduiesc sa va iubiti suficient de mult, incat sa cautati sa va rezolvati aceste probleme, cat mai curand posibil, pentru a nu ajunge in faze in care, sa numai puteti fi ajutati. Doresc sincer ca fiecare dintre voi sa-si constientizeze frustrarile, dorintele, lipsurile si nevoile si sa ceara ajutor cat mai grabnic, pentru a nu fi necesar sa parcurga toate etapele de care v-am vorbim mai sus.

Va doresc tuturor, sa aveti parte de oameni care sa va aprecieze, sa va ofere afectiunea si iubirea lor neconditionata. Sa vada minunea de om care sunteti fiecare dintre voi. Toti sunteti frumosi, buni, speciali si unici si meritati sa fiti iubiti de toti cei care apar in viata voastra, in fiece moment.

Va imbratisez cu mare drag pe toti si astept sa primesc numai vesti foarte bune de la voi.

Aceeasi de ieri, de azi, dintotdeauna!
Neluta

 

cuplu - pat lipsa iubiri

 

10 thoughts on “Nevoia de afectiune, apreciere si iubire…

    • Draga Simona,
      Ma bucur din suflet ca ti-a placut articolul meu, insa regret ca te regasesti in el.
      In aceste conditii iti propun sa te gandesti serios daca nu ai nevoie de ajutor.
      Eu sunt aici iar daca vei considera necesar te voi consilia si te voi ajuta sa iesi din zona in care te afli.
      Sa iti dea Dumnezeu intelepciunea de a lua decizia, optima, benefica si necesara pentru binele tau suprem.
      Nu lasa ca efectele negative sa se adanceasca…ai vazut ca nu sunt tocmai de neglijat…consecintele…asa ca… Liberul Arbitru iti apartine 100%.
      Aceeasi Neluta

  1. Multumesc!!! Si eu consider ca ma incadrez intre cei vizati de acest articol…dar eu parca sunt bulversata …nu stiu de unde sa incep…am sa va mai caut!

  2. Buna ziua Victoria,
    Iata ca ai de unde sa incepi…de exemplu de la frumosul tau nume, care iti da si solutia problemelor tale. Tu inca din nastere este o victorioasa, iar acum este doar etapa care te ajuta sa evoluezi, doar atat…asa ca fruntea sus scumpa prietena!
    Apoi ai putea incepe prin a ma cauta, sa lucram putin IE…astfel incat sa nu mai existe acele incarcaturi energetic negative care acum te bulverseaza, deoarece Liberul Arbitru iti este blurat (adica este afectat).
    Deci pana una alta…ti-am dat doua idei…ramane ca tu sa te decizi…cum te raportezi la acestea si sa te hotarasti ce vei alege sa faci ca sa-ti fie mai bine astazi, decat ieri.
    Cu toata dragostea!
    Aceeasi Neluta

  3. super tot ce faci ….am umplut Facebook .ul meu de la radiosonor .Iti voi adauga in lista mea de informatii sit.ul tau sa beneficieze toti interesatii pentru astfel de informatii.multumesc si sa fii sanatoasa cu bucurii..

    • Draga prietene,
      Ma simt coplesita de amabilitatea ta!
      Incerc si eu sa fac ceva bun pentru semenii mei, doar atat. Din 1996 am capatat cunoastere, insa, uitandu-ma retrospectiv, inca de copil faceam lucrurile altfel ca alti copii. Eram mult mai generoasa ca altii copii de varsta mea, dadeam sfaturi care chiar erau utile celor mici. De unde si cum veneau numai Bunutul stie! Crescand si devenind salariata la varsta de 14 ani, asa cum am scris in articolul meu foileton, care mai are mult pana il voi termina „Drumul intelepciunii trece prin lectiile vietii”, m-am maturizat cu mult inaintea celor de varsta mea, iar atunci cand vedeam pe cineva care nu gasea solutia rezolvarii unei sa alteia dintre probleme, ajutata de toate darurile primite de la Bunultul care mi-a daruit atat de multe, incat ar fi o impietate sa nu le folosesc pentru ajutorul oamenilor, gaseam pe loc solutia si chiar ajutam in rezolvarea ei concreta. Abia in 1996, am inteles de ce am fost mereu altfel. Iar din 2011 de cand am fost operata pe inima, am ramas acasa 1 an in concediu medical, iar apoi m-am pensionat anticipat (fara penalizari pentru ca am 40 de ani de munca), am decis ca viata mea abia acum imi apartine si deci este cazul sa ma implic mai mult in ajutorarea semenilor mei. Si asta fac, cu dragoste, devotament si convingerea ca DA pot si vreau sa fac acest lucru. Iubesc ceea ce fac. Iubesc oamenii neconditionat, ajut imediat ce sunt solicitata… Sunt fericita sa o fac. Iar tu m-ai magulit, m-ai coplesit ba chiar pot indrazni a spune ca m-ai rasfatat si onorat cu comentariile tale, dar mai ales cu aceasta idee de a posta si pe pagina ta…munca mea. Iti multumesc si daca vei considera ca te pot ajuta, te rog nu ma ocoli, o voi face cu multa placere!
      Aceeasi Neluta

  4. Pingback: Cele mai frecvente suferinte ale pacientilor mei…dezamagirea, indiferenta si lipsa iubirii, dar mai ales singuratea!!!(1) - Franturi de suflet

  5. Felicitari pentru articolele postate. In acest articol ma regasesc in totalitate…va multumesc ca ati scris asa de complex.

  6. Buna dimineata draga Eny,
    Iti multumesc frumos, pntru aprecieri!
    Sa fiu cinstita dar mai ales sincera asa cum imi este prostul obicei, mi-as fi dorit sincer ca nimeni sa nu se regaseasca in articolele mele! Mi-as dori ca oamenii sa aibe grija sa nu puna in suferinta pe semenii lor, insa…si suferinta este scrisa in legile omenesti! Am sa te invit, daca doresti sa lucram putin Inforenergetic, spre rezolvarea problemelor care te apasa!!! Stiu ca pot sa o fac!
    Mai ramane ca si tu sa iti doresti acest lucru!
    Cu exceptia mortii, in rest totul poate fi rezolvat!
    Si din cele mai grave situatii ale vietii noastre, avem ceva de invatat, mai faceem inca un pas spre evolutia noastra spirituala, spre intelepciune! Asa ca…te rog cauta-ma si viata ta se va schimba…in bine! Te imbratisez cu mare drag!
    Aceeasi Neluta

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *