”Povestiri cu iz paranormal – și dragoste Divină„ Profețiile de la Celestine – James Redfield

  1. Profețiile de la Celestine – James Redfield

 

” Cunoașterea misiunii noastre personale intensifică fluxul coincidențelor misterioase care ne ghidează către împlinirea destinului nostru. La început există doar întrebările, apoi apar visele, reveriile diurne și intuițiile, care ne conduc către răspunsurile dorite, pe care le primim de multe ori prin sincronicități, prin intermediul înțelepciunii unei alte ființe umane.„

 

Am decis să revin și să vă mai povestesc câte ceva din viața mea ”paranormală„ – precum știți din 1996 sunt terapeut inforenergetician practicant, care în toată această perioadă am avut doar câteva pauze în care, ori am trecut prin vreo operație, ori am fost angrenată în vreo expoziție sau călătorie mai lungă.

Aceste povestiri le voi numi generic: ”Povestiri cu iz paranormal – și dragoste Divină„.

Mă veți întreba de ce am ales această denumire???

Pe bună dreptate și de aceea mă voi grăbi să vă răspund.

Pentru că aceste lucruri mi s-au întâmplat pe parcursul vieții, pe unele nu le-am înțeles atunci și le-am deslușit abia după ce am căpătat cunoaștere, pe altele le-am trăit pas cu pas și m-au marcat atât de profund, încât și acum când le povestesc simt aceeași emoție pe care am trăit-o atunci și aceeași dragoste Divină pe care o resimt în fiecare moment al vieții mele.

De aceea voi începe acest capitol cu o povestire de care mi-am adus aminte, astăzi când, postând pe unul dintre conturile mele de facebook lucrarea mea plastică “Jumbolino – Năsturică”… am văzut o postare care mi-a aprins beculețul amintirii despre care vreau să vă vorbesc acum.

Cred că era pe la începutul anului 1995, când mergând într-o librărie, privirea mi-a căzut pe o carte, care se numea: Profețiile de la Celestine scrisă de James Redfield.

Habar nu am de ce, dar am simțit că acea carte trebuie să meargă cu mine, să ocupe un loc în biblioteca mea, să o citesc și să o deslușesc dacă va fi cazul.

Este necesar să menționez că pe vremea aceea nu eram terapeut și nu știam nimic despre propriile mele abilități și despre experiențe paranormale.

Totuși un lucru este foarte clar, de la 14 ani și 7 luni când am mers prima oară la serviciu, eram pasionată, fascinată și colecționam toate materialele dactilografiate sau tipărite care se distribuiau pe sub mână…despre astrologie, zodii, chiromanție…etc, poate și pentru că, în casa noastră, în afara manualelor școlare nu existau altfel de cărți.

Așa cum vă povesteam mai demult,în casa copilăriei mele se găsea însă din belșug mult alcool, țigări, certuri și bătăi aproape zilnice.

Am ajuns acasă și într-un impuls spontan, am deschis cartea cu pricina spre a vedea ce conține… uitând că era ora mesei , iar eu veneam de la serviciu după o zi de muncă, am citit câteva pasaje aleatoriu…am simțit că este absolut necesar să o citesc începând cu prima pagină,nu să o răsfoiesc,  pentru că mă anunța de la primele rânduri citite că îmi pregătește lucruri extrem de interesante și palpitante.

A fost una dintre cărțile care m-a cucerit iremediabil și pe care, am citit-o într-o noapte pe nerăsuflate, apoi la câteva zile, am recitit-o să văd dacă voi păți aceleași lucruri ca prima oară când am citit-o.

Evident că am avut fix aceleași trăiri ca prima oară, am pus-o deoparte și după încă o lună am recitit-o și foarte interesant si de această dată lucrurile s-au repetat din nou, în acelaș mod ca la prima lectură.

Credeam că acum știind subiectul nu voi mai avea parte de acele trăiri, care pentru mine erau mult peste puterea mea de înțelegere, având în vedere că, eu în afara drumurilor la școală, uneori la piață cu mama mea și zilnic la ”Marin Popa„ – depozitul de vin și țuică unde mă trimitea tatăl meu în fiecare zi, imediat ce venea de la serviciu, nu mersesem în excursii sau vacanțe, deci nu știam cum arată un munte decât de la televizor.

Dar să revenim la amintirea care m-a bătut pe umăr cerându-mi să o fac cunoscută.

Am început să citesc și pe măsură ce înaintam în lectură, am observant că fiecare loc descris în carte, îmi apărea în fața ochilor exact ca într-un film, dar ce era și mai interesant, am observant că încă înainte să citesc paginile următoare…știam traseul, parcă fusesem pe acolo și regăseam locurile fix așa cum le lăsasem, ba în destul de multe momente știam exact ce va spune personajul respectiv în conversația pe care urma să o poarte cu un alt personaj.

La vremea respectivă îmi propusesem să merg cândva în Peru și să vizitez pas cu pas traseul din carte. Da și acum îmi doresc această călătorie și știu că dacă Bunuțul îmi va îngădui, voi ajunge negreșit, fără să fie necesar să bat din picior sau să mă tăvălesc pe jos precum un copil răsfățat.

Deocamdată m-am focusat pe evenimentele expoziționale la care am fost invitată în țară și în străinătate, pe lansarea celor două cărți, primul volum din ”Inforenergetica din suflet pentru suflete – Cum să-ți vindeci trupul, emoțiile și relațiile„ și un volum de poezii ”60 de gânduri și trăiri în 60 de ani de amintiri„, pe albumul profesional cu lucrările mele plastice – ”Pasiune de copil… adult„ bilingv, (toate acestea găsindu-și un loc în Biblioteca Naționlă), pe scheciurile filmate alături de colegii mei de la cursul de teatru, pe pictură și scris la cele două proiecte la care lucrez acum… volumul doi de terapeut și un prim volum autobiografic, iar călătoriile de agrement sunt în așteptare.

Ei hai nu vă supărați, doar știți că sunt ” zodia fecioarei„, care precum se știe este foarte atentă la detalii și de aceea ne-am depărtat puțin de la subiect.

Deci citeam și nu-mi venea a crede că eu în timp ce citesc, de fapt văd un film în mintea mea… aidoma celor descrise în carte.

După cele trei experiențe identice, o prietenă mi-a cerut cartea împrumut și evident că a uitat să mi-o mai restituie (așa cum se întâmplă deobicei), timpul a trecut iar eu prinsă cu propriile mele experiențe de viață nu m-am mai gândit la momentele respective.

Cartea apăruse în 1993… eu o cumpărasem la începutul lui 1995… cred că după un an am împrumutat-o și după aceea s-a așternut treptat uitarea.

Prin 2007, cam la un an după apariția filmului, o colegă de serviciu, mi-a sugerat să vizionez acest film neapărat, mai ales că deja aveam ani buni de terapeut și experiențe în acest domeniu.

Am căutat filmul pe net și de la primele secvențe, inima mea bolnavă precum știti (stenoză mitrală) a luat-o razna, deoarece ceea ce văzusem cu ani în urmă în timp ce citeam cartea, vedeam acum în film.

Fix aceleași imagini descrise în carte se succedau pe ecran…iar eu revedeam tot traseul, fiecare spațiu în care se desfășura acțiunea, fiecare replică era acolo unde o auzisem cu ani în urmă, iar actorii erau cei din imaginile create de mintea mea, doar citind cartea.

Eram mută de uimire, priveam și lacrimile țâșneau cu putere, pentru că nu reușeam să înțeleg de unde știam eu toate acele locuri, de ce actorii care au fost distribuiți în film,- de care eu în 1995 habar nu aveam – erau aevea, totul era așa cum văzusem cu atâția ani înainte de ecranizare.

Stau și mă gândesc și acum, cum Divinitatea în marea Sa dragoste de oameni, ne ia pe fiecare de mână și fără să ne dăm seama, treptat ne conduce acolo unde ne este locul, acolo unde am fost meniți să facem acele lucruri pentru care am venit pe pământ.

Scriind aceste rânduri îmi aduc aminte că de mică, uneori aveam astfel de momente în care știam înainte de a se produce un anume eveniment , care vor fi pașii către acela și cum se va finaliza, doar că niciodată nu fusese atât de șocant ca atunci când citeam sau vizionam ecranizarea acestei cărți.

Astăzi când am văzut postarea făcută de o prietenă, a filmului respectiv, am avut aceeași stare de emoție profundă din trecut și… spontan, am decis să încep un capitol cu astfel de evenimente neobișnuite pe care le-am trăit pe parcursul vieții, care credeți-mă că nu sunt chiar puține.

Vi le voi povesti pas cu pas, așa cum le-am trăit și simțit atunci când s-au petrecut.

Sunt convinsă că mulți dintre voi ați avut astfel de experiențe, poate unele mult mai interesante și de aceea cred că a venit vremea să împartășim unii cu alții astfel de experiențe ”paranormale„, mai ales că acum avem timp din belșug să povestim lucruri în care unii se vor regăsi, alții poate vor cârcoti… cine știe cui îi va fi de folos vreuna dintre aceste experiențe mai puțin obișnuite, pentru a-și răspunde la unele întrebări care-l frământă de mult timp.

Dragii mei vă doresc tuturor să treceți cu bine de această încercare la care Bunuțul ne-a pus, pentru că dacă nu o făcea am fi distrus planeta cu inconștiența noastră, cu răutatea și agresivitatea de care în ultima vreme…ne loveam la tot pasul.

Sunt absolut convinsă că divinul din noi va ieși la suprafață și fiecare va reuși să se regăsească pe sine și să elibereze tot ce are el mai bun și mai frumos.

Astfel lumea va deveni mai bună, mai frumoasă mult mai generoasă, mult mai înțeleaptă și mult mai evoluată spiritual, astfel încât să nu mai repetăm aceleași greșeli făcute până acum.

Vă iubesc din tot sufletul și am încredere în capacitatea voastră de a depăși acest examen la care ne pune viața.

Celor care încă nu s-au apropriat de BUNUTUL îmi cer iertare și-i rog dacă nu vor, să nu mai citească de aici înainte, deoarece simt că vreau să termin această povestire cu o mica rugaciune care mie personal îmi călăuzește pașii:

 

RUGĂCIUNEA SFÂNTULUI FRANCISC DE ASSISI;

 

” DOAMNE, fă din mine un instrument al Păcii Tale:

Unde este ură, să aduc iubire,

Unde este ofensă, să aduc iertare

Unde este dezbinare, să aduc unire,

Unde este îndoială, să aduc credinţă,

Unde este greşeală, să aduc adevăr

Unde este disperare, să aduc speranţă,

Unde este tristeţe, să aduc bucurie,

Unde este întuneric, să aduc lumină.

O, DOAMNE, nu te-am căutat atât

Spre a fi consolat…cât spre a consola,

Spre a fi înţeles…cât spre a înţelege,

Spre a fi iubit…cât spre a iubi.

Pentru că:

Cel ce dă, primeşte

Cel ce iartă, este iertat

Cel ce moare, se trezeşte la viaţă eternă!”

Şi Aşa şi Este şi Aici şi Acum şi Infinit!

 

AMIN! AMIN! AMIN!