Împăturirea Hainelor


Astăzi mi-a căzut privirea pe acest clip… care explică niște lucruri pe care unii oameni refuză să le învețe și să le aplice în propria lor viată.

Cum bine știți de 24 de ani sunt terapeut și fără falsă modestie pot afirma că am schimbat mii de destine ale pacienților cu care am lucrat, însă tot atât de adevărat este că am avut și ocazia să cunosc oameni îndărătnici și extrem de orgolioși, care în primul rând considerau că ei știu și cunosc toate tainele vieții, iar în cel de-al doilea doreau o schimbare în bine a vieții lor, dar în condițiile în care nu ar fi trebuit să facă absolut nimic în acest sens…decât să-și dorească.

Dragilor vă voi da o veste care nu o să vă placă: NIMIC ÎN VIAȚA NOASTRĂ NU SE SCHIMBĂ FĂRĂ IMPLICAREA NOASTRĂ 100%!
Îmi aduc aminte acum de o tânară pacientă, soție și mama unui băiețel de cca. un anișor, căreia nimic din tot ceea ce-și propunea să realizeze nu-i reușea.

Fusesem solicitată de mama acesteia să o ajut să iasă din starea în care se afla, mai ales că se prefigura la orizont și un divorț pe care nici o persoana nu și-l dorește decât în cazuri extreme.

Deci iată-mă în casa acestei persoane, împreună cu mama dumisale, dornică să o ajut să depășească perioada deosebit de neplacută prin care trecea de ceva timp.

La început mama a considerat că este necesar să-mi povestească câte ceva, lucru pe care am întrerupt-o a-l face deoarece întotdeauna aleg să aflu singură prin propriile mele verificări intuitiv/măsurabile pe care le fac înaintea oricărei ședințe de terapie, deoarece nu-mi place în nici o situație să ”cumpăr„ de la pacient și apoi să mă apuc să-i vând propriile sale povestiri despre situația respectivă.
Deci am purces la a face propriile mele deducții bazate pe stările mele intuitive de la fața locului și a măsurătorilor care îmi confirmă sau îmi infirmă cele simțite anterior.

Deoarece mama nu prea dorea să tacă și să ne lase să lucrăm, am rugat-o să ne lase singure să mă pot concentra și lucra cu pacienta în cauză.
Am înțeles în scurt timp cu ce fel de probleme se confruntă pacienta mea și ne-am apucat să lucrăm, după care i-am recomandat ce are de făcut până la urmatoarea ședință.

Am lucrat primele trei ședințe și în ciuda faptului că mereu o întrebam dacă a făcut ceea ce-i recomandasem, aceasta susținea sus și tare că respectă tot ceea ce-i spusesem că are de făcut.

Eram ușor contrariată de faptul că simțeam că băteam pasul pe loc și nu înțelegeam de ce, pentru că pe de-o parte măsurătorile îmi arătau că aceasta nu face nimic din tot ceea ce-i spuneam să facă, iar de cealaltă parte faptul că aceasta era extrem de convingătoare când îmi spunea că face totul ad-literam.

Iar acum revin la acest clip care mi-a reamintit această experiență din viața mea de terapeut și profitând de faptul că încă din prima zi când intrasem în casa acestei paciente, observasem un lucru destul de neplăcut pentru acea familie, dar mai ales pentru acel copil care era mult prea mic pentru a locui într-o casă unde totul era într-o dezordine de nedescris…și aș îndrăzni să spun că și într-o mizerie desăvârșită.

Atunci am decis să verific dacă această tânără chiar își dorește o rezolvare a propriilor probleme, sau doar ar dori un fel de abracadabra care să-i soluționeze problemele fără ca ea să se implice în vreun fel.

I-am explicat cât am putut eu mai bine ( și credeți-mă că nu veți găsi zodie mai exactă în explicații și detalii, care să aibe și dorința dar și răbdarea de a îndruma pacientul cât mai precis în ceea ce are de făcut, precum este zodia fecioarei în care m-am născut) ce are de făcut până la următoarea ședință care era peste fix o săptămână.

De data aceasta era necesar să se mobilizeze și să facă curățenie și ordine în casa ei, deoarece se știe că dezordinea și murdaria din jurul nostru atrage după sine dezordinea în gândire, atitudine și în întreaga viață.

Mama care evident că era de față s-a oferit să vină să o ajute să facă cele convenite, în primul rând gândindu-se la nepoțelul său care era nevoit să locuiască acolo iar apoi la fiica sa care susținea că nu are timp să facă nimic deoarece stă cu cel mic, pe care ca o mică remarcă deja nu-l mai alăpta de la primele luni de viață.

Când am ajuns la această pacientă peste o săptămână am constatat nu că absolut nimic nu se schimbase în casa dumisale, ba pot afirma fără a greși că mizeria se înmulțise și dezordinea se amplificase.

Am întrebat-o de ce nu a reușit să facă ordine și curățenie în propria sa casa… iar dumneaei foarte contrariată mi-a răspuns că se aștepta de la mine ca terapeut să se facă toate acestea fără ca ea să facă vreun efort.

Evident că am anunțat-o că eu nu sunt firmă de curățenie și că în condițiile în care refuză să facă pașii către rezolvarea propriilor probleme din viața sa nu va face decât să se afunde din ce in ce mai mult în propria mocirlă existențială trăgând după dumneaei și pe acel îngeraș de copil care în nici un caz nu merita o astfel de viață.

Acesta a fost ultima întâlnire cu această persoană care nu a înțeles că fiecare dintre noi trebuie să ne îngrijim de propria noastră viață și bunăstare.
Nu ai cum să ai o viață frumoasă când totul în jurul tău este în mare dezordine și într-o mare mizerie care nu poate fi descrisă în cuvinte, deoarece acea dezordine se implementează până și în modul în care te manifești în societate, la locul de munca sau oriunde te-ai afla.

Oamenii vor simți această stare de dezordine psihică, sufletească și chiar fizică, apoi te vor evita sau chiar exclude din viața lor.

Între timp am aflat că soțul dumisale a dat divorț nemaisuportând mizeria și dezordinea din casa lor, ba mai mult a reușit să-și ia și copilul cu el deoarece aceea nu era o casă în care să crească un copil.

De aceea sunt 100% de acord cu aceste informații dăruite cu atâta generozitate de către Sadhguru și vă recomand din toată inima cu toată dragostea să păstrați ordinea în casa și viața voastră, pentru că doar așa viața voastră va fi una de succes.

https://www.facebook.com/watch/?v=833650474104970

”Povestiri cu iz paranormal – și dragoste Divină„ Profețiile de la Celestine – James Redfield

  1. Profețiile de la Celestine – James Redfield

 

” Cunoașterea misiunii noastre personale intensifică fluxul coincidențelor misterioase care ne ghidează către împlinirea destinului nostru. La început există doar întrebările, apoi apar visele, reveriile diurne și intuițiile, care ne conduc către răspunsurile dorite, pe care le primim de multe ori prin sincronicități, prin intermediul înțelepciunii unei alte ființe umane.„

 

Am decis să revin și să vă mai povestesc câte ceva din viața mea ”paranormală„ – precum știți din 1996 sunt terapeut inforenergetician practicant, care în toată această perioadă am avut doar câteva pauze în care, ori am trecut prin vreo operație, ori am fost angrenată în vreo expoziție sau călătorie mai lungă.

Aceste povestiri le voi numi generic: ”Povestiri cu iz paranormal – și dragoste Divină„.

Mă veți întreba de ce am ales această denumire???

Pe bună dreptate și de aceea mă voi grăbi să vă răspund.

Pentru că aceste lucruri mi s-au întâmplat pe parcursul vieții, pe unele nu le-am înțeles atunci și le-am deslușit abia după ce am căpătat cunoaștere, pe altele le-am trăit pas cu pas și m-au marcat atât de profund, încât și acum când le povestesc simt aceeași emoție pe care am trăit-o atunci și aceeași dragoste Divină pe care o resimt în fiecare moment al vieții mele.

De aceea voi începe acest capitol cu o povestire de care mi-am adus aminte, astăzi când, postând pe unul dintre conturile mele de facebook lucrarea mea plastică “Jumbolino – Năsturică”… am văzut o postare care mi-a aprins beculețul amintirii despre care vreau să vă vorbesc acum.

Cred că era pe la începutul anului 1995, când mergând într-o librărie, privirea mi-a căzut pe o carte, care se numea: Profețiile de la Celestine scrisă de James Redfield.

Habar nu am de ce, dar am simțit că acea carte trebuie să meargă cu mine, să ocupe un loc în biblioteca mea, să o citesc și să o deslușesc dacă va fi cazul.

Este necesar să menționez că pe vremea aceea nu eram terapeut și nu știam nimic despre propriile mele abilități și despre experiențe paranormale.

Totuși un lucru este foarte clar, de la 14 ani și 7 luni când am mers prima oară la serviciu, eram pasionată, fascinată și colecționam toate materialele dactilografiate sau tipărite care se distribuiau pe sub mână…despre astrologie, zodii, chiromanție…etc, poate și pentru că, în casa noastră, în afara manualelor școlare nu existau altfel de cărți.

Așa cum vă povesteam mai demult,în casa copilăriei mele se găsea însă din belșug mult alcool, țigări, certuri și bătăi aproape zilnice.

Am ajuns acasă și într-un impuls spontan, am deschis cartea cu pricina spre a vedea ce conține… uitând că era ora mesei , iar eu veneam de la serviciu după o zi de muncă, am citit câteva pasaje aleatoriu…am simțit că este absolut necesar să o citesc începând cu prima pagină,nu să o răsfoiesc,  pentru că mă anunța de la primele rânduri citite că îmi pregătește lucruri extrem de interesante și palpitante.

A fost una dintre cărțile care m-a cucerit iremediabil și pe care, am citit-o într-o noapte pe nerăsuflate, apoi la câteva zile, am recitit-o să văd dacă voi păți aceleași lucruri ca prima oară când am citit-o.

Evident că am avut fix aceleași trăiri ca prima oară, am pus-o deoparte și după încă o lună am recitit-o și foarte interesant si de această dată lucrurile s-au repetat din nou, în acelaș mod ca la prima lectură.

Credeam că acum știind subiectul nu voi mai avea parte de acele trăiri, care pentru mine erau mult peste puterea mea de înțelegere, având în vedere că, eu în afara drumurilor la școală, uneori la piață cu mama mea și zilnic la ”Marin Popa„ – depozitul de vin și țuică unde mă trimitea tatăl meu în fiecare zi, imediat ce venea de la serviciu, nu mersesem în excursii sau vacanțe, deci nu știam cum arată un munte decât de la televizor.

Dar să revenim la amintirea care m-a bătut pe umăr cerându-mi să o fac cunoscută.

Am început să citesc și pe măsură ce înaintam în lectură, am observant că fiecare loc descris în carte, îmi apărea în fața ochilor exact ca într-un film, dar ce era și mai interesant, am observant că încă înainte să citesc paginile următoare…știam traseul, parcă fusesem pe acolo și regăseam locurile fix așa cum le lăsasem, ba în destul de multe momente știam exact ce va spune personajul respectiv în conversația pe care urma să o poarte cu un alt personaj.

La vremea respectivă îmi propusesem să merg cândva în Peru și să vizitez pas cu pas traseul din carte. Da și acum îmi doresc această călătorie și știu că dacă Bunuțul îmi va îngădui, voi ajunge negreșit, fără să fie necesar să bat din picior sau să mă tăvălesc pe jos precum un copil răsfățat.

Deocamdată m-am focusat pe evenimentele expoziționale la care am fost invitată în țară și în străinătate, pe lansarea celor două cărți, primul volum din ”Inforenergetica din suflet pentru suflete – Cum să-ți vindeci trupul, emoțiile și relațiile„ și un volum de poezii ”60 de gânduri și trăiri în 60 de ani de amintiri„, pe albumul profesional cu lucrările mele plastice – ”Pasiune de copil… adult„ bilingv, (toate acestea găsindu-și un loc în Biblioteca Naționlă), pe scheciurile filmate alături de colegii mei de la cursul de teatru, pe pictură și scris la cele două proiecte la care lucrez acum… volumul doi de terapeut și un prim volum autobiografic, iar călătoriile de agrement sunt în așteptare.

Ei hai nu vă supărați, doar știți că sunt ” zodia fecioarei„, care precum se știe este foarte atentă la detalii și de aceea ne-am depărtat puțin de la subiect.

Deci citeam și nu-mi venea a crede că eu în timp ce citesc, de fapt văd un film în mintea mea… aidoma celor descrise în carte.

După cele trei experiențe identice, o prietenă mi-a cerut cartea împrumut și evident că a uitat să mi-o mai restituie (așa cum se întâmplă deobicei), timpul a trecut iar eu prinsă cu propriile mele experiențe de viață nu m-am mai gândit la momentele respective.

Cartea apăruse în 1993… eu o cumpărasem la începutul lui 1995… cred că după un an am împrumutat-o și după aceea s-a așternut treptat uitarea.

Prin 2007, cam la un an după apariția filmului, o colegă de serviciu, mi-a sugerat să vizionez acest film neapărat, mai ales că deja aveam ani buni de terapeut și experiențe în acest domeniu.

Am căutat filmul pe net și de la primele secvențe, inima mea bolnavă precum știti (stenoză mitrală) a luat-o razna, deoarece ceea ce văzusem cu ani în urmă în timp ce citeam cartea, vedeam acum în film.

Fix aceleași imagini descrise în carte se succedau pe ecran…iar eu revedeam tot traseul, fiecare spațiu în care se desfășura acțiunea, fiecare replică era acolo unde o auzisem cu ani în urmă, iar actorii erau cei din imaginile create de mintea mea, doar citind cartea.

Eram mută de uimire, priveam și lacrimile țâșneau cu putere, pentru că nu reușeam să înțeleg de unde știam eu toate acele locuri, de ce actorii care au fost distribuiți în film,- de care eu în 1995 habar nu aveam – erau aevea, totul era așa cum văzusem cu atâția ani înainte de ecranizare.

Stau și mă gândesc și acum, cum Divinitatea în marea Sa dragoste de oameni, ne ia pe fiecare de mână și fără să ne dăm seama, treptat ne conduce acolo unde ne este locul, acolo unde am fost meniți să facem acele lucruri pentru care am venit pe pământ.

Scriind aceste rânduri îmi aduc aminte că de mică, uneori aveam astfel de momente în care știam înainte de a se produce un anume eveniment , care vor fi pașii către acela și cum se va finaliza, doar că niciodată nu fusese atât de șocant ca atunci când citeam sau vizionam ecranizarea acestei cărți.

Astăzi când am văzut postarea făcută de o prietenă, a filmului respectiv, am avut aceeași stare de emoție profundă din trecut și… spontan, am decis să încep un capitol cu astfel de evenimente neobișnuite pe care le-am trăit pe parcursul vieții, care credeți-mă că nu sunt chiar puține.

Vi le voi povesti pas cu pas, așa cum le-am trăit și simțit atunci când s-au petrecut.

Sunt convinsă că mulți dintre voi ați avut astfel de experiențe, poate unele mult mai interesante și de aceea cred că a venit vremea să împartășim unii cu alții astfel de experiențe ”paranormale„, mai ales că acum avem timp din belșug să povestim lucruri în care unii se vor regăsi, alții poate vor cârcoti… cine știe cui îi va fi de folos vreuna dintre aceste experiențe mai puțin obișnuite, pentru a-și răspunde la unele întrebări care-l frământă de mult timp.

Dragii mei vă doresc tuturor să treceți cu bine de această încercare la care Bunuțul ne-a pus, pentru că dacă nu o făcea am fi distrus planeta cu inconștiența noastră, cu răutatea și agresivitatea de care în ultima vreme…ne loveam la tot pasul.

Sunt absolut convinsă că divinul din noi va ieși la suprafață și fiecare va reuși să se regăsească pe sine și să elibereze tot ce are el mai bun și mai frumos.

Astfel lumea va deveni mai bună, mai frumoasă mult mai generoasă, mult mai înțeleaptă și mult mai evoluată spiritual, astfel încât să nu mai repetăm aceleași greșeli făcute până acum.

Vă iubesc din tot sufletul și am încredere în capacitatea voastră de a depăși acest examen la care ne pune viața.

Celor care încă nu s-au apropriat de BUNUTUL îmi cer iertare și-i rog dacă nu vor, să nu mai citească de aici înainte, deoarece simt că vreau să termin această povestire cu o mica rugaciune care mie personal îmi călăuzește pașii:

 

RUGĂCIUNEA SFÂNTULUI FRANCISC DE ASSISI;

 

” DOAMNE, fă din mine un instrument al Păcii Tale:

Unde este ură, să aduc iubire,

Unde este ofensă, să aduc iertare

Unde este dezbinare, să aduc unire,

Unde este îndoială, să aduc credinţă,

Unde este greşeală, să aduc adevăr

Unde este disperare, să aduc speranţă,

Unde este tristeţe, să aduc bucurie,

Unde este întuneric, să aduc lumină.

O, DOAMNE, nu te-am căutat atât

Spre a fi consolat…cât spre a consola,

Spre a fi înţeles…cât spre a înţelege,

Spre a fi iubit…cât spre a iubi.

Pentru că:

Cel ce dă, primeşte

Cel ce iartă, este iertat

Cel ce moare, se trezeşte la viaţă eternă!”

Şi Aşa şi Este şi Aici şi Acum şi Infinit!

 

AMIN! AMIN! AMIN!