Cand sufletul iti este ravasit, trist si pustiu, cand nimic nu te mai multumeste,cand simti inauntrul tau ca este un gol imens pe care nimeni si nimic nu-l poate umple, este cat se poate de clar ca ai acumulat o sumedenie de neimpliniri in mai multe planuri ale vietii tale…

Sufletul tau simte ca numai poate duce aceasta suferinta permanenta…simte ca trebuie sa faca ceva…sa ne trezeasca…sa ne puna la treaba..

Toata viata ta te-ai straduit sa faci lucrurile cat ai stiut tu de bine, si toti cei din jur te-au blamat ca nu esti bun de nimic, ca nu esti in stare de nimic…si atunci aceasta repetitie ti-a dat de gandit si te-ai intrebat  in sinea ta:  Oare asa sa fie??? Insa ai ales sa mergi mai departe, ai iertat si ai continuat sa faci lucrurile cat mai bine posibil…insa …au aparut alte si alte reprosuri, alte si alte nemultumiri din partea lor….si atunci iar a aparut intrebarea fireasca: Ce gresesc de nimeni nu pare a fi multumit de mine si de rezultatul muncii mele?

 

Si astfel a aparut una dintre neimpliniri, neimplinirea omului care se straduieste din rasputeri sa faca lucrurile bine si totusi…nu ii ies…si totusi….

 

Ai tot mers inainte cu furtuna vietii in fata, cu greu ai reusit sa te tii pe picioare insa ai facut-o… Apoi au aparut copii si ai incercat sa fii acel parinte pe care tu ti l-ai fi dorit…si le-ai daruit totul, dragostea ta, atentia ta, timpul tau… tot…. insa a venit o vreme in care copii tai au ajuns la concluzia ca ai fost cel mai insuportabil parinte, ca ai fost cel mai rau, mai hidos si urat lucru din viata lor…si iar vii si iti adresezi acelasi tip de intrebari: Oare unde am gresit??? Ce anume nu am facut cum trebuia???

 

Am fost mereu acolo langa el,  langa copilul meu, am petrecut nopti pazindu-i patutul cand era bolnav, tinandu-l de mana cand incerca sa faca primii pasi, invatandu-l cum sa pronunte cuvintele si ce reprezinta ele, i-am arata ce inseamna o floare, un future, sau ploaia, sau vantul, sau soarele, l-am invatat sa tina ligurita in mana, si multe alte obiecte necesare vietii, am  mers cu el in toate acele locuri in care am considerat ca i-ar putea face placere, i-am oferit tot ceea ce am crezut ca-l va bucura, si totusi…. Acel copil adult fiind nu isi aduce aminte de nimic din toate acestea si te blameaza ca si cand ai fi cel mai acerb dusmal al sau. Si iar te intrebi: Oare unde am gresit??? Ce nu am stiut sa fac??? Oare ce mi-a scapat de sub control??? Ce anume il face sa ma urasca atat de mult???

 

Si iata ca inca o neimplinre iti umple bagajul vietii, care devine din ce in ce mai greu….

 

Ai vrut sa fii partenerul ideal in familia ta, te-ai straduit sa fii fericit, te-ai straduit sa-l multumesti si pe partenerul tau din rasputeri astfel incat familia ta sa functioneze, si sa poti merge mai departe…insa…intr-o zi ti-ai dat seama ca totul a fost o trista mascarada, o stradanie absurda de a pastra ceva in care tu nu te-ai regasit, in care tu nu te-ai implinit, si nu ai fost niciodata fericit. Ai platit cu propria-ti nefericire strdania de a pastra ceva in care tu nu te regaseai din diverse motive…fiecare familie avand propria sa poveste de viata, si fiecare om avand propria sa suferinta, propria sa frustrare, propria sa nemultumire, pe care ani in sir le-ai ascuns in adancul sufletului tau, sperand astfel ca nu le vei descoperi si vei putea merge mai departe….

 

 

Dar viata nu te lasa la voia intamplari, dar mai ales nu te lasa sa nu iti inveti lectia, nu te lasa sa sari etape din viata ta fara sa le aprofundezi, fara sa le experimentezi…si atunci intr-o zi te trezesti ca ceva in forul tau interior te striga pe nume, si iti spune ca ai gresit drumul, si trebuie sa o iei de la inceput…oricat de mare ar fi pretul pe care va trebui sa-l platesti… Ai obligatia morala si sufleteasca  fata de tine insati sa faci acest lucru, nu te poti preface la infinit ca esti fericit,  iar sufletul tau sa planga intr-una, iar acolo in forul tau interior sa simti un gol imens care nu poate fi umplut cu nimic din tot ceea ce exista la ora actuala in viata ta. Cand ai constientizat ca si in acest plan ai o neimplinire deja te simti coplesit spui ca este prea mult si nedrept. Dar apoi iti aduci aminte ca nimic in viata nu se intampla fara un scop anume, ca toate vin in viata noastra dupa niste planuri Divine bine stabilite si ca fiecare avem traseul vietii noastre bine stabilit, si oricat ai nega evidentele, va trebui sa o iei de la inceput…cu toate riscurile inerente.

 

Daca ai o neimplinire…poate doua…iti spui ca nu este atat de grav…insa cand ele se acumuleaza, intr-un ritm alert aceste neimpliniri te vor coplesi si te vor zdrobi sub povara greutatii lor. In acel moment va trebui sa iei o pauza, o vacanta  speciala pentru tine insati, in care sa stai de vorba cu tine si cu Dumnezeu, sa-ti faci o lista cu toate aceste neimpliniri si cauzele prezumtive pentru care au aparut in viata ta.

 

Si dupa ce vei fi terminat aceasta lista sa te asezi in fata lui Dumnezeu si sa-i  spui pasul tau asa cum este el…hidos, dizgratios, neplacut, trist, nemultumitor si sa-l rogi cu lacrimi in ochi sa te ajute. Doar El iti cunoaste cu adevarat sufletul, doar El iti cunoaste suferinta aceea profunda pe care numai tu o cunosti,  doar El iti stie nevoile si dorintele  si de aceea numai El te poate ajuta.  Multi veti spune,  ce sa-mi faca Dumnezeu daca eu nu am fost in stare sa-mi cresc bine copilul, sau nu am stiut sa-mi gestionez bine viata??

 

Total gresit…deoarece atunci cand vii, aici in planul terestru, vii si cu o lista intreaga de lectii pe care va trebui sa le inveti acum. O serie de lectii pe care din diverse motive probabil nu le vei invata si va trebui  sa repeti aceleasi experiente si in alte existente…astfel incat usor,  usor, sa faci pas cu pas  drumul spre desavarsire. Si aceste lectii nu sunt nici pe departe atat de usoare incat sa le inveti din prima incercare,  astfel incat va trebui sa le repeti pana la aprofundare.

 

Nimic din tot ceea ce ni se da a invata nu vine la voia intamplarii, nimic nu este intamplator in viata, toate au un scop precis, de aceea totul este perfect asa cum este, numai ca in momentul in care te simti coplesit de multitudinea neimplinirilor tale, ai obligatia  sa iei masuri si sa incerci sa-ti implinesti viata asa cum vei simti tu in acel moment. Chiar daca vei gresi, ai acest drept. Da poti gresi, numai gresind vei putea invata, vei putea evolua, vei putea sa ajungi sa ai momente de fericire mai lungi sau mai scurte, insa sigur le vei avea…candva.

 

Iubirea, Speranta si , Credinta  sunt cele trei ingredinte de baza a propriei tale fericiri. Daca una dintre acestea trei lipseste, sigur vor aparea neimplinirile, vor aparea frustrarile, vor aparea regretele, iar viata ta va fi un cosmar din care cu greu vei reusi sa iesi. Insa ceea ce trebuie sa stii este ca totul are o rezolvare. Depinde de noi insine daca vom accepta sa traim intr-o zona aparenta de confort. Daca cercetandu-ne sufletul si constiinta ajungem la concluzia ca putem suporta povara neimplinirilor noastre pana la sfarsitul zilelor…este ok. Insa exista si varianta  sa numai vrei sa te chinui, sa numai vrei sa suferi, sa numai vrei sa accepti simulacrul unei vieti in care tu esti doar un spectator care sufera ca nu poate interveni.  Ba da poti interveni in orice moment, la orice varsta, in oricare din momentele vietii tale, cand tu vei considera ca a venit vremea sa o iei de la inceput. Nimeni nu iti poate garanta ca variant ta este una 100% de succes. Nimeni nu-ti poate confirma ca aceasta varianta iti va aduce fericirea  mult visata, insa ai dreptul sa incerci, sa experimentezi, sa inveti… 

Ai dreptul sa fii fericit si implinit in primul rand pentru tine insati…. Si abia apoi pentru cei din jur. Fiecare dintre noi ne nastem singuri…ne intalnim cu alti oameni, convietuim…traim bune sau rele alaturi de ei…si apoi cand plecam plecam tot singuri…

Viata ne este data fiecaruia in parte alaturi de un bonus considerabil care se numeste Liberul Arbitru pe care Dumnezeu in marea lui marinimie ni l-a facut cadou, si pe care nici macar EL nu il incalca.

De aceea voi reveni la indemnul facut in articolul meu numit M.I.B. cu indemnul facut in acel articol din toata inima si cu toata dragostea mea:

Mereu…Inainte….Bucurandu-te!!!