Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Siluan Athonitul – 24 SEPTEMBRIE
Deschide-voiu gura mea, şi se va umplea de Duh, şi cuvânt răspunde-voiu Îm-părătesei Maici, şi mă voiu arăta, luminat prăznuind, şi voiu cânta minunile ei bucurându-mă.
Umple de înţelepciunea Duhului inima mea, Părinte, ca să cutez a cânta vieţuirea ta cea strălucită, şi cu dumnezeieştile tale soliri, Siluane de trei ori fericite, înfrânează mintea mea cea de neţinut.
Întru Dumnezeu punându-ţi dorirea, preafericite, cu însetare l-ai căutat, şi ajungând să îl afli, de El te-ai alipit, prin Carele şi nouă cele negrăite ai desluşit.
Slavă…
Socotitu-s’a, Cuvioase, că inima a tot omul lăcaşul lui Dumnezeu este, precum au zis Iisus, şi acolo pre Carele căutai ai aflat, lepădând şovăielnicul gând al celui necredincios.
Şi acum…,
Naşterea ta, Stăpână, cu focul dragostei a mistuit, şi mai apoi cu ceata nevoito-rilor l-a împreunat pre cel în vedenie de tine chemat, Fecioară, puind început duhovnicescului său urcuş.
Alt canon:
Alcătuit dupre scrierile Cuviosului Părinte, având acrostihul: Priimeşte şi nu lepăda cântarea, aghiorite. A(thanasie).
Irmos:
Ca pre uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pre gonaciul Faraon vă-zându-l înnecat, a strigat: Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să cântăm.
Ca un lanţ te-a cuprins dragostea cea către Dumnezeu, prea alese şi înţelepte Siluane, a căreia cercare desluşit ai priimit, şi cu îmbelşugare o dăruieşti celora ce la tine aleargă.
Văzând Hristos sufletul tău cel ars de dor, cu apa dragostei lui l-au umplut, prin Duhul Sfânt desluşit arătând ţie taina Întrupării.
Slavă…
Revarsă dragoste tuturor Iisus, celor ce caută cu credinţă mila Lui cea dum-nezeiască, şi traşi fiind, de el se alipesc, ca de un iubitoriu de oameni Dumnezeu.
Şi acum…,
Cela ce a ta înălţime a cunoscut, Maica lui Dumnezeu, prin Duhul către Dumnezeu fără de ţinere este tras, şi cu stăruinţă cere ca noroadele să cu-noască puternicia Celuia ce le-au şi plăzmuit.
Irmos:
Pre ai tăi cântăreţi, de-Dumnezeu-Născătoare, ca un izvor viu şi îndestulat, pre cei ce s’au adunat ceată duhovnicească, întăreşte-i întru dumnezeiască slava ta, cununilor slavei învrednicindu-i.
Aprins-au Hristos în tine a strămoşilor tăi bunăcinstire, Părinte; căci fireasca pornire, întâlnind harul, şi cu el amestecându-se, lucrarea lui Dumnezeu strălucită arată.
Fără de folos socotind a fi vremea cea fără de pomenirea lui Dumnezeu, mâinile pre plug îndată ţi-ai pus, Siluane, în Dumnezeu înţelepte, de boldul cunoştinţei cugetului împungându-te.
Slavă…
Căderile tinereţii trepte ţi s’au făcut, Părinte, către Dumnezeu, căci punând în inima ta cum că odinioară l-ai întristat, mai apoi prin pocăinţă multă bucurie i-ai adus.
Şi acum…
Semănat-ai, Fecioară, duhul pocăinţei tânărului Simeon, arătându-i-te în ve-denie, şi minunat chemându-l, cele plăcute lui Dumnezeu să facă, şi a Lui voie să săvârşească.
Irmos:
Nu este sfânt precum tu, Doamne Dumnezeul meu, carele ai înălţat cornul credincioşilor tăi, bunule, şi ai întărit pre noi pre piatra mărturisirii tale.
În gândul cel mândru, duh de rugăciune nu este, strigă cu mare glas Siluan, ci harul rugăciunii celui smerit se dă, carele face voia lui Dumnezeu.
Inima cu mintea se uneşte prin nerăspândita rugăciune şi prin simplimea vieţuirii; şi udată fiind de Dumnezeu, se smereşte, una cu Domnul făcându-se prin har.
Slavă…
Hristos prin Sfântul Duh sufletului se arată, şi prin dragoste se aşează în el cu veselie, bucurându-l minunat ca pre o mireasă pre carea şi-a ales-o.
Şi acum…
Înduplecă pre al tău Fiu, Maică Preacurată, şi cu rugăciunile tale dăruieşte rugăciune celor ce se roagă, precum rugătoriului Siluan rugăciunea i-ai dăruit.
Frumseţea pocăinţei tale văzând Domnul, dumnezeiasca milă cu îmbelşugare ţi-a arătat, înţelepte, bărbăţia ta răsplătind, şi desluşit s’au făcut cunoscut ţie, dascăl întregii lumii pre tine rânduind; dela carele prin cercare ai deprins a învăţa, Siluane, cum Duhul cel dumnezeiesc în suflete se iveşte.
Slavă…,
Şi acum…
Făgăduinţa ta având, Fecioară, cei ce se hrănesc în Sfântul Munte, cu carea lui Petru te-ai făgăduit, nevoitoriul cel dintâiu al Afthonului şi întemeietoriul, se bucură priimind, ca Siluan, darurile şi harurile tale, Curată, şi cu tărie nădăj-duiesc Împărăţia Ceriurilor a lua, carea este vârful celor făgăduite.
Irmos:
Cela ce şade în slavă, pre Scaunul Dumnezeirii, pre lemnul Crucii au venit Iisus cel mai presus de Dumnezeire, prin nestricată palmă, şi au mântuit pre cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii tale.
Mulţimea pocăinţei ţi-a copleşit sufletul, Părinte, ceasul Judecăţii înaintea ochilor tăi zugrăvind şi aprinzându-te de dorul dumnezeieştii vieţuiri monahiceşti, prin carea se mântuieşte tot cela ce păzeşte poruncile.
Înţeleptul păstoriu al Kronştadului cu rugăciunea te-a întărit să te lepezi de lume, Siluane, iadul simţind, carele cu vuietul flăcărilor sale calea ta până în Afthon a însoţit.
Slavă…
Puţine grăind, câinele cel turbat ai izgonit, Părinte, căci prin cercare puterea chemării Domnului ai cunoscut, prin carea se depărtează urâtorii de suflet, şi Domnul Păcii în inimă se sălăşluieşte.
Şi acum…
Atinsu-s’a de tine, fericite, a Născătoarei de Dumnezeu bunăvoire, şi în Muntele Afthonului să locuieşti te-a chemat, şi acolo cu făgăduinţele preaiu-bitul ei Fiu să te desfătezi.
Irmos:
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dum-nezeiască cuviinţă cântă, strigând din cuget curat, întru Domnul prăznuind.
Mare păzitoare a harului este neîncetata zdrobire a inimii, iar cugetarea la iad alungă deznădejdea din suflet – aşa ai învăţat, Părinte.
Harul se dă celor smerit-cugetători, iar prin lacrămi, cu dumnezeiască cuviin-ţă înfloreşte, şi sufletul îndată în Rai se preschimbă, cu veşmântul îndumne-zeirii îmbrăcându-se.
Slavă…
Prin Sfântul Duh vine cunoaşterea tainelor dumnezeirii în chip desluşit, şi sufletul simte pre Iisus cel milostiv, precum Siluan din cercare grăieşte.
Şi acum…
Mai presus de toate eşti, Fecioară Preasfântă, prin smerenie de Cel Smerit priimită ca o Maică şi hrănitoare a lui; pentru aceasta, pre cei smeriţi iubeşti, casnici pre dânşii făcând, ai Stăpânului tău.
Irmos:
Spăimântatu-s’au toate de dumnezeiască slava ta, că tu, Fecioară neispitită de nuntă, avut-ai în mitras pre cel preste toate Dumnezeu, şi ai născut fără de ani Fiu, carele dăruieşte mântuire tuturor celora ce cântă pre tine.
Alergat-ai a locui în Muntele Afthonului, şi având drept staul Lavra Pante-leimonului, ca ostaş al lui Hristos ai fost rânduit, Părinte, îmbărbătat fiind de Marele Mucenic, bună mărturie a cugetului tău având.
Împăciuitu-te-ai întru Domnul, Cuvioase, desăvârşită iertare a fărădelegilor tale luând; ci vrăjmaşul asupră-ţi foarte năvălind, l-ai alungat, zicând: Aci îmi voiu afla sfârşitul, pentru păcatele mele!
Slavă…
Privit-au cu bunăvoire la al tău suflet Domnul, dascăl ţie dând pre Fecioara, carea a rugăciunii lucrare te-a învăţat; însă urâtoriul cele bune pizmuindu-te, cu viclene glasuri te chinuia, Părinte.
Şi acum…
O, Preaneprihănită Doamnă, singur să nu mă laşi înaintea celui viclean, cel ce mare şi greu de purtat război asupra mea ridică. Pentru aceasta, ieşi în întâm-pinarea mea, Stăpână, dimpreună cu Părintele Siluan, şi candela cea stinsă îmi aprinde.
Irmos:
De noapte mânecând, cântăm pre tine, Hristoase, cela ce eşti împreună fără de început cu Tatăl, şi Mântuitoriul sufletelor noastre: Pace lumii dăruieşte, iubitoriule de oameni.
Cel ce iubeşte a face voia sa, departe alungă pacea sufletului pre carea Duhul o dăruieşte, precum Siluan, al păcii sălaş, din cercare învaţă.
Aşa grăieşte, în Duh, Cuviosul: Pacea în suflet prin dragoste vine, şi prin cunoaşterea dumnezeiescului cuvânt, împărăţind în el Hristos, Domnul Păcii.
Slavă…
Sufletul cel întărit cu Duhul dintru adâncuri strigă: Doamne, ţie mă rog, pace dă noroadelor, ca de frumuseţea Feţei tale să se umple.
Şi acum…
Născut-ai pre Tămăduitoriul, Preacurată, pre stăpânitoriul păcii, cela ce pute-rile sufletului, odinioară dezbinate, prin mila Crucii întru una le adună.
Irmos:
Cu dumnezeiască strălucirea ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la tine cu dragoste luminează-le, rogu-mă, ca să te vază, Cuvinte a lui Dumnezeu, pre adevăratul Dumnezeu, cela ce chemi din negura greşalelor.
Văzând războiul dracilor, şi urâtori de oameni cunoscându-i, aflat-ai, de trei ori fericite, ajutorinţa Iubitoriului-de-oameni, pre Carele odinioară, cu cutremur, îl socoteai de neînduplecat.
Iată Hristos, Pâinea cea preacinstită, la moară, Cuvioase, ţi s’au arătat, ne-grăit umplând fiinţarea ta de cunoaşterea lui Dumnezeu prin Duhul cel Sfânt.
Slavă…
Cu focul deopotrivă te-ai făcut, cel de Hristos adus prin întrupare, şi tuturor răcoritoriu, de trei ori fericite, şi de lumină cu totul te-ai acoperit, ca pre Thavor dumnezeieştii Apostoli.
Şi acum…
Întru alt chip cugetă, Mireasă a lui Dumnezeu, cel ce de lumea Duhului se împărtăşeşte, Dumnezeu pre pământ prin iubirea de oameni făcându-se, precum însuşi Siluan o dovedeşte.
Irmos:
Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig către tine: Scoate din stricăciune viaţa mea, Multmilostive.
Mângâietoriule Sfinte, vas curat ai aflat pre Siluan de-Dumnezeu-cugetătoriul, pre carele cu harul mărturisirii tale umplându-l, spre duhovniceasca înţelegere l-ai gătit, şi nebuneşte a înseta să pătimească pentru Hristos.
Din har căzând, spăimântează-se sufletul meu, şi văduvit strigă: Nu mă lăsa siriman, Mângâietoriule, căci cu adevărat tu eşti viaţa mea, şi depărtarea ta îmi este numai moarte.
Slavă…
Plin este tot pământul de mila ta, Stăpâne, prin carea toată făptura viază, şi trasă fiind spre tine, ţie urmează, şi ca un prunc cu harul hrănindu-se, întru desăvârşire creşte.
Şi acum…
Marie Preacurată, norodului tău spune, cum pre Hristos l-ai iubit, şi cum rugându-te ai suferit de El să te desparţi când l-ai văzut la Tatăl înălţându-se.
Precum mult ai iubit, şi mult ai aflat, harul dumnezeiesc al Duhului, Siluane, dela Hristos; pentru aceasta neamurile strigă ţie: Bucură-te a toată lumea Pă-rinte al Părinţilor.
Pre pământ fiind, slujit-ai lui Hristos, pre urmele aceluia umblând; acuma, în ceriuri, pre carele ai dorit priveşti, împreună cu dânsul petrecând, precum au făgăduit. Pentru aceasta, Părinte Siluane, calea mă învaţă, carea ai urmat.
ICOS
Cercarea Preadulcelui Hristos având cinstiţii lui Ucenici, ziceau lui: Frumuseţea dragostei arătată o ai făcut nouă, şi orice altă viaţă ca pre nimic a socoti ne-ai făcut; Doamne, unde ne vom duce? Pre cine vom urma? Că de viaţa ta ne-am umplut mai presus de cuvânt, şi fără tine nu putem trăi. Acestora, în zilele mai de pre urmă, urmând Siluan, uimit-a lumea cu preacuvioasa vieţuire. Căci pre Hristos mai presus de fire văzând, şi din cercarea harului tainele cunoscând, acum către dragostea lui Dumnezeu noroadele călăuzeşte, pentru carile pururea se şi roagă, ca să se umple de cunoaşterea lui Dumnezeu şi Duhului părtaşe să se facă. Pentru aceasta, neamurile toate, ca unui dascăl cu mulţămită strigăm: Bucură-te a toată lumea Părinte al Părinţilor.
SINAXAR
Întru această zi, pomenirea Cuviosului şi de Dumnezeu purtătoriului Părintelui nostru, Siluan Afthonitul, carele s’a nevoit în Sfântul Munte, în Mănăstirea Rusească a Sfântului Mare Mucenic Panteleimon, şi cu pace s’a săvârşit întru Domnul în anul mântuirii 1938.
Stihuri:
Pre Hristos, pre Carele mai nainte în viaţă l-ai văzut, Siluane,
Pre Acela acuma îl priveşti, dar nu ca prin oglindă.
Se veseleşte cu firea patria ta, Părinte,
Se bucură Afthonul, carele întru Duhul te-a hrănit:
Priimească ceriul pre marele athonit.
Acest Siluan, cetăţean al Ierusalimului Ceresc, ivitu-s’a din cucernici părinţi de pre pământul Rusiei, în satul numit Şovsk, ţiind de Mitropolia Tambovului. S’a născut în anul al 1866-lea dela naşterea dupre trup a Cuvântului lui Dumnezeu, şi din tinereţe a fost chemat la pocăinţă de Însăşi preacântata de-Dumnezeu-Născătoare şi puru-rea Fecioară Maria. Ajungând cu vârsta la al 27-lea an, părăsit-a grijile lumii, şi întărindu-se pre cale cu rugăciunile celui între sfinţi Părintele Ioan din Kronştadt, a ajuns în Grecia, la vestitul Munte al Afthonului, luând asupră-şi jugul cel monahicesc în Mănăstirea Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitoriu Panteleimon. Dăruindu-se din tot sufletul lui Dumnezeu, în puţină vreme nu numai a priimit rugăciunea cea neîncetată în dar dela Prea-sfânta de-Dumnezeu-Născătoare, dar şi negrăitei dumnezeieşti arătări în slavă a Domnului nostru Iisus Hristos s’a învrednicit, în cinstita biserică a Sfântului Proroc Ilie, carea se află în moara zisei Mănăstiri. Stingându-se însă cel dintâi Har, şi cuprins fiind cel preacuvios de plâns mare, şi de multe ori fiind părăsit de Dumnezeu şi dat ispitirilor vrăjmaşilor celor înţelegători, vreme de cincisprezece ani urmând paşilor lui Hristos, „cereri şi rugăciuni către Cela ce putea să-l mântuiască pre dânsul din moarte, cu strigare tare şi cu lacrămi aducând” (Evr. 5, 7), învăţat de Dumnezeu fiind (vezi Ioan 6, 45), de Sus a auzit glasul Dătă-toriului de Lege: „Ţine mintea ta în iad, şi nu deznădăjdui”: pre carele păzind ca pre un ne-mincinos dreptariu, alergat-a în calea lui Antonie, a lui Macarie, a lui Sisoe, a lui Pimen şi a celorlalţi preaslăviţi Dascăli ai pustiei, a cărora măsură şi ale căror dăruiri a atins, arătându-se învăţătoriu apostolicesc şi prorocesc, viu fiind şi dupre moarte. Lăsat-a şi scrieri pline de Har şi de Duhul Sfânt, pre carile le-a făcut arătate ucenicul şi învăţăcelul lui, Stareţul Sofronie, întemeietoriul şi arhimandritul céii din ostrovul Britaniei mănăstiri a binecredincioşilor orthodocşi. Şi ce nevoie este acì a înmulţi cuvântul pentru atotcuviosul Siluan? Că mai nainte venind acel Avva Sofronie, însemnat-a şi a scris viaţa şi învăţătura aceluia pre larg şi cu deamăruntul, la începutul cărţilor dumnezeieştilor şi preadulcilor lui scrieri. Mutatu-s’a dela moarte la viaţă acest fericit Cuvios Siluan, împlinit în zile dupre Duhul, în luna lui Septemvrie, ziua a 24-a, în anul 1938, împărăţind Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi!
https://www.youtube.com/watch?v=yQqtx3BxV8c&t=4s&ab_channel=NelutaBunicuta
