In aceasta dimineata extrem de devreme, m-am trezit din somn cu certitudinea ca este necesar sa abordez acest subiect, care in ultima vreme, este din ce in ce mai prezent in relatia mea cu pacientii (indiferent de sex) toti au aceeasi nelamurire: “de ce nu reusesc sa-si intemeieze o familie?”
Primul impuls a fost sa ma culc mai departe insa… gandurile la intrebarile frecvente ale pacientilor mei, m-au convins ca este mult mai important sa incerc sa le raspund decat sa mai dorm o ora sau doua. Si iata-ma in fata calculatorului pregatita sa incerc un raspuns, in baza exprientei acumulate din 1996 pana in prezent. Este un subiect pe care il intalnesc la 3 pacienti din 5, toti sunt framantati de aceeasi intrebare, toti sunt nelamuriti, de ce in ciuda faptului ca uneori sunt in relatii de cuplu de mai mult timp, nu reusesc sa faca pasul final spre intemeierea unei familii. In urmatoarele randuri ma voi stradui sa dezleg acest, sa-i spunem mister, care chinuie sufletele atator persoane.
Asa cum am mai discutat in mai multe articole, viata noastra se manifesta intr-o cursa permanenta printre energii pozitive sau negative. Gandul…este o energie. Intentia …este o energie. Dorinta…este o energie. Depinde insa foarte mult, daca intentia, gandul sau dorinta sunt pozitive, daca se indreapta catre alte persoane cu iubire sau cu ura. In cazul in care iubim pe cineva sincer si adevarat…trimitem catre acea persoana gandurile, dorintele si intentiile noastre pozitive. Ii dorim binele, ii dorim sa fie sanatos, sa fie fericit, sa aibe parte de cat mai multe bucurii. Insa daca din diverse motive uram pe cineva, atunci gandurile, intentiile si dorintele noastre vor fi directionate cu semn negativ. Ii dorim tot ceea ce poate fi mai rau…si iata cum energiile negative pun stapanire pe noi. Si aici vorbim doar de gand, intentie si dorinta. Daca persoana care ne uraste trece si la fapte…atunci deja…avem o mare problema. Este ca si cand… ne trezim asa… de nicaieri cu o galeata de gheata in cap. Nu este o senzatie prea placuta, mai ales ca nu te astepti, deci nu iei nici un fel de masuri sa te protejezi.
In toata perioada de cand lucrez cu oamenii, am avut parte de o gramada de situatii care mai de care mai incurcate, mai dramatice iar unele chiar hazlii. Pentru ca nu pot face un articol cu fiecare caz in parte, am ales un caz aparte care include toata paleta de situatii, de la deznadejde, tristete si speranta, la momente hazlii…care in final s-au solutionat cu happy end .
Cu mai multi ani in urma, vorbeam intr-o zi cu o colega si buna prietena de la serviciu despre lume si viata, despre una despre alta, asa ca fetele care se intind uneori la povesti. La un moment dat ne-am dat in vorba de copilele noastre, care acum erau tinere in toata puterea cuvantului. Prietena mea la un moment dat, a ramas pe ganduri cateva momente, dupa care foarte trista… mi-a spus cat de ingrijorata este de faptul ca una din fiicele sale, cu toate ca implinise de ceva timp 30 de ani nu reusea sa se casatoreasca. Eu, care de cand ma stiu, am un simt al umorului inascut, i-am propus zambind…ia sa vedem cum sa o ajutam pe fiica ta sa-si intemeieze o familie. La inceput prietena mea, a avut senzatia ca glumesc, insa vazand ca deja pusesem mana pe ansa…a realizat ca nu glumesc deloc si ca pentru mine in acel moment problema sa este o problema importanta, care este necesar a fi solutionata. Am cerut o fotografie a fetei respective si am inceput sa lucrez. Mai intai am observat cat de incarcata energetic negtiv era si m-am apucat sa-i fac o curatare Inforenergetica, apoi am inceput sa fac diverse masuratori. Dupa vreo 15 – 20 de minute, m-am oprit din masurat si i-am spus prietenei mele urmatoarele: “fiica ta are aspecte clare de casatorie in acest an, deja il cunoaste pe cel care-i este menit, insa nu stie ca el este alesul, are un nume care incepe cu litera I, dar mai ales vei fi anuntata de aceasta casatorie, cand va fi plecata la un drum in afara orasului”.
Aceasta s-a uitat la mine cateva momente si apoi a inceput sa-mi explice ca fiica ei nu este implicata in nici un fel de relatie cu nimeni, nu cunoaste pe nimeni a carui nume sa inceapa cu litera I, iar tot ce-i spun eu este imposibil sa se realizeze, ca nu se leaga nimic din tot ce i-am spus. Am rugat-o doar atat, sa-l lase pe Dumnezeu si pe ingerasii sai de lumina sa-si faca treaba si sa nu mai intervina cu negativismul sau. A doua zi, dupa ce s-a mai linistit, dupa ce a vorbit cu fiica sa, a fost putin mai calma si mi-a povestit ca singura persoana din viata fiicei sale este un coleg, cu care aceasta isi bea cafeaua de dimineata, insa nu este nimic intre cei doi, in afara de colegialitate si o gluma nevinovata, in care baiatul ii spusese intr-o dimineata, ca ii pare atat de rau ca ea este miniona iar el foarte inalt…deoarece in caz contrar ar fi cerut-o de sotie. Ca sa nu mai spun ca acea litera I nu se regasea in numele persoanei in cauza.
Am intrebat daca pot avea o fotografie a acestui tanar…si am primit-o. Am masurat, am curatat, am intrebat…si am concluzionat…acest om ar putea fi persoana despre care discutam. Si mama si fiica infirmau totusi cu vehementa, spunand ca nu poate fi acela deoarece nu este nimic intre ei si nici nu poate fi avand in vedere cele doua inadvertente: inaltimea si numele. Ele au ramas cu convingerile lor…eu cu ale mele… Au mai trecut cateva saptamani. Intr-o vineri prietena mea m-a chemat la ea in birou, unde m-a anuntat ca va pleca din Bucuresti si ca probabil nu va ajunge nici luni la serviciu, asa ca urmeaza sa mai vorbim marti cand va reveni ea din provincie. In toata aceasta perioada, la intervale diferite de timp (in functie de cum imi ieseau masuratorile) am continuat sa curat toate acele energii negative pe care le-am gasit din abundenta si pe fata ca si pe baiat. Se anunta un sfarsit de saptamana obisnuit, cu treburile inerente fiecarei familii, cu nimic spectaculos… Insa cand Dumnezeu are alte planuri…nu I te poti impotrivi si faci ceea ce se impune a face. Imi aduc aminte ca in acea zi, ma intalnisem cu sotul meu, sa facem cateva cumparaturi, pentru a numai fi nevoiti sa plecam dupa aceea de acasa, astfel sa ne putem facem treburile pe langa casa. Cu toate ca programul meu de serviciu, vinerea era pana la ora 14,00, am ajuns acasa in jur de 17,30. Nici macar nu apucasem sa despachetam cand suna telefonul si prietena mea gatuita de emotie…incerca sa-mi spuna ceva…insa fiind extrem de emotionata nu reusea sa articuleze prea multe cuvinte. Am rugat-o sa se linisteasca putin si sa-mi explice ce a patit. Dupa cateva minute mi-a spus ca, fiica sa a sunat-o si a anuntat-o ca ea se va muta la colegul cu care isi bea cafeaua de dimineata, ba mai mult o ruga sa inceapa sa se intereseze de un spatiu corespunzator, doarece intentionau sa se casatoreasca cat mai repede cu putinta.
Prietena mea in clipa in care a primit telefonul tocmai era urcata pe o scara si doar prezenta de spirit a ajutat-o sa nu cada de pe scara si sa pateasca cine stie ce necaz. Nici nu stia daca sa se bucure sau sa sufere. Nu stia daca acesta este alesul lui Dumnezeu pentru fiica sa…mai ales ca …nu corespundea numele, iar ea credea foarte mult in ceea ce masuram …si nu intelegea cum de nu este asa cum am zis eu. Zilele au trecut, a venit ziua de marti cand a revenit la serviciu si dintr-o suflare…mi-a comunicat ca DA acela este cel de care le spusesem, deoarece numele cu care se prezentase era numele lui de familie…iar prenumele sau chiar incepea cu litera I. Din clipa aceea va dati seama, cata alergatura, cata agitatie, cata cheltuiala… sa desavarseasca ceea ce Dumnezeu daruise cu atata dragoste. Sa mai spun ca au fost un mire si o mireasa superbi, in ciuda diferntei de inaltime? Sa mai adaug faptul ca sunt un cuplu minunat? Sa spun ca se inteleg foarte bine, ca au o frumoasa fetita…care acum tocmai termina clasa a 8a si sunt foarte fericiti impreuna? Este inutil, deoarece v-am anuntat ca povestea mea se va termina cu happy end! Ar mai trebui sa spun ca: “…si au trait fericiti pana la adanci batraneti…insa actiunea este in dsfasurare, asa ca ii las sa-si traiasca fericirea pe care fiecare dintre ei o merita.!”
Ce ar mai trebui adaugat? Ca nu este cazul sa ne consideram imbatabili in fata energiilor negative. Simplu fapt ca cineva nu crede in ele (in energii negative) asta nu inseamna ca acestea nu se manifesta in viata noastra, de cand este lumea si pamantul…si pana nu va mai exista acesta… Ca puterea gandului la unele persoane poate rani mai rau decat o arma alba sau o arma cu glont. Ca asa cum exista binele pe pamant, asa exista si raul…care uneori ia aspecte camelonice inducandu-ne in erore si distrugandu-ne viata. Ca fara sa ceri nu ti se va da, fara sa bati nu ti se va deschide, iar fara sa cauti nu vei putea gasi niciodata ceea ce ai nevoie. Asa cum am mai scris in multe alte articole…va rog informati-va. Un om informat, este pe jumatate rezolvat, in orice domeniu al vietii sale. Iar starea de singuratate nu este o stare fireasca si normala, Dumnezeu ne-a creeat sa traim in grupuri familiale, alaturi de oameni dragi sufletelor noastre, sa ne bucuram, sa suferim dar sa si iubim impreuna cu cel/cea menit/a. Daca nu a-ti hotarat voi cu liberul arbitru ca DA, va asumati celibatul din propriile voastre convingeri, ajungeti la o varsta si nu reusiti sa va intemeiati o familie…apoi cred ca este cazul sa luati masurile ce se impun. O discutie cu preotul duhovnic, o intalnire cu un terapeut care stie ce are de facut…sunt foarte necesare. Ce si cum alegeti…deja este problema voastra personala, insa tineti cont de un amanunt extrem de important: “Tineretea nu tine o vesnicie, celibatul are lucrurile lui pozitive…insa…cand tineretea s-a sfarsit…si singuratatea s-a instalat confortabil in viata ta, atunci si abia atunci vei intelege cat de necesar este sa avem o familie. Da, sa ne asumam si greutatile dar si bucuriile familiei! Da, sa ne asumam noptile nedormite, petrecute alturi de copilul nostru, dar si bucuriile pe care acesta ni le ofera din abundenta, apoi sa ne asumam viata traita alaturi de partenerul nostru. Atunci si doar atunci vom putea spune ca nu am trait degeaba pe pamant!” Este posibil ca multi dintre voi sa nu fiti de acord cu opinia mea, nu-i bai, este foarte bine daca aveti o alta opinie…insa am sa va rog sa o sustineti cu argumente solide, nu, in nici un caz in fata mea, ci in fata voastra! De ce in fata voastra? Simplu pentru ca voi veti culege ce a-ti semanat! Iar menirea mea este sa spun ceea ce stiu, sa explic si sa sustin cazuri si situatii cu care m-am confruntat astfel incat, cat mai multi oameni sa nu mai fie pusi in situatia sa sufere si sa-si adreseze intrebarile de care va vorbeam la inceputul articolului. Da Inforenrgetica poate fi de folos si in astfel de cazuri, poate masura compatibilitatile oamenilor in vederea formarii unui cuplu sau a unei familii. Poate masura compatibilitatile pe care le poti avea cu un sef, cu un colectiv in care urmeaza sa lucrezi, dar si multe alte lucruri pe care daca le stii inainte cu o secunda, poti lua masurile ce se impun pentru a te proteja.
Si iata ca nu voi termina pana nu va voi mai istorisi pe scurt cazul unui pacient care isi dorea din suflet o familie. Toti avem acces la net, la Fb si alte retele de socializare. Asa s-a intamplat si cu pacientul meu. Tot discutand pe una din retelele de socializare cu o doamna, s-a trezit ca s-a indragostit de aceasta. Viata a facut ca acea doamna sa lucreze undeva in afara tarii, deci singurul mod de a se cunoaste, era, ca pacientul meu sa mearga acolo. Acesta m-a sunat extrem de fericit ca si-a gasit sufletul pereche sa ma intrebe ce parere am si daca este bine sa plece la acest drum.
Dupa ce am masurat persoana respectiva, dupa ce am masurat compatibilitatile acestora, necesitatea dar si beneficitatea acestui drum…i-am comunicat pacientului meu urmatoarele: “ Aceasta relatie nu este buna, pentru nici unul dintre cei doi, fiind vorba de incompatibilitati serioase pe toate structurile. Parametrii doamnei ma faceau sa spun ca nu este o persoana cu potente pozitive, ba pot spune (fapt de altfel confirmat de pacientul meu) ca era o persoana mai putin buna, o persoana de la care nu te puteai astepta la ceva bun. Apoi drumul pana acolo in afara oboselii resimtite era un drum bun, insa drumul de intoarcere se anunta a fi unul in care un accident va umbri si mai mult sufletul pacientului meu. Iar cheltuiala pe care acesta o va face, nu va avea ca scop bucuria ci nefericirea in cel mai concret mod posibil. Concluzia mea era una singura, aceea de a nu face acest drum in care va avea parte doar de suferinta!”
Da a-ti intuit corect, asa cum se intampla cand oamenii se indragostesc, numai tin cont de sfaturile nimanui, chiar considerand ca cel care il sfatuieste sa nu faca acel lucru, este invidios pe fericirea lui, astfel alegand totdeauna sa faca fix pe dos. Insistenta mea ar fi putut fi deplasata, de aceea i-am respectat liberul arbitru si l-am lasat sa faca ce considera necesar, bineinteeles asumandu-si si consecintele faptelor sale. Si iata ca acesta a plecat plin de speranta, la un drum destul de lung si obositor, sperand ca astfel isi va gasi fericirea mult visata.
A ajuns…si…dupa numai cateva zile…a constatat ca tot ceea ce-i comunicasem eu ca se va intampla…deja isi facea aparitia. Hotarase ca se va intoarce cu aleasa inimii sale, ca se vor casatori…si…vor trai pana la adanci batraneti! Insa asa cum stim, socoteala de acasa, nu se potriveste cu cea din targ. Si iata-l pe pacientul meu trist, dezamagit si mai usor cu o suma considerabila de bani, intorcandu-se acasa. Dintr-un oras este nevoit sa ia un taxi care sa-l duca la domiciliul sau…insa…iar socoteala de acasa…
Deci iata-l pe pacientul meu in acel taxi care serpuia pe serpetinele de pe Dealul Negru, unde…iata ca apare si accidentul de care tocmai ii vorbisem. Sansa, daca o putem numi asa, faptul ca in tot timpul cat a fost plecat am lucrat si l-am sustinut energtic, sa-si poarte crucea aleasa…a facut ca acel accident sa nu aibe un deznodamant tragic. Si iata-l la miezul noptii in mijlocul drumului, cu bagajele inchise intr-un taxi al carui sofer plecase cu cealalta masina implicata in accident, la politia locala pentru declaratii, asteptand…nici el nu stia ce. Prima persoana sunata am fost eu…cu rugamintea de a-l mai ajuta inca odata.
Intamplarea a facut ca si eu sa ma intorc dintr-un mic concediu chiar la acea ora, fiind mult prea departe de locul in care…se afla dumnealui. I-am promis ca daca ajung in Bucuresti si ma voi simti in stare sa mai conduc inca cateva sute de km. ma voi duce sa-l ajut. Dupa ce am ajuns acasa, am masurat care este voia Bunutului in legatura cu aceasta situatie si mi-a iesit ca nu mai este cazul sa merg acolo. Am sunat si astfel am aflat ca venise un alt…taxi sa-l duca pana la destinatie, bineinteles in conditiile in care i-a mai cerut un adaos la suma stabilita initial. Important este ca a fost doar atat, important este ca in final a ajuns acasa…chiar daca destul de sifonat din toate…cele mentionate anterior. Deci dragii mei daca nu doriti sa aflati raspunsuri…nu adresati intrebari, deoarece se prea poate ca dorintele voastre sa nu coincida cu cele scrise in cartea vietii voastre…si sa fiti nevoiti sa va faceti ambitiile pe propria voastra piele. Inforenergtica va raspunde la toate intrebarile, insa in cazul in care voi nu aveti urechi sa auziti…atunci va asumati toate evenimentele ce decurg…din neascultare.
Va doresc tuturor intelepciunea de a alege tot ceea ce este optim, benefic si necesar, binelui vostru suprem.
Aceeasi de ieri, de azi si de maine…
Neluta
Pingback: Cand incompatibilitatile ne ranesc sufletul si ne fura speranta! » Franturi de suflet