Cand eram mica, toata lumea ma intreba ce vrei sa te faci cand vei fi mare???
Si in primii mei ani de viata raspundeam ca orice copil, ca vreau sa fiu cantareata, pictorita, dansatoare, postarita, etc..
Pe la varsta de 7 ani, bunica mea s-a imbolnavit, si incepand din acel moment oricine ma intreba ce vreau sa ma fac cand voi fi mare nu dadeam decat un singur raspuns: “ vreau sa ma fac doctorita, sa o fac bine pe bunica mea, si sa nu mai moara niciodata”. Niciodata nu uitam nici un cuvant din cele mai sus mentionate.
Si in sufletul meu eram convinsa ca voi face acest lucru, si ca, DA, bunica mea, nu va muri niciodata. Numai ca anii de munca titanica a bunicii care ramasese vaduva de razboi cu trei copii, lipsurile si grijile nu au ajutat-o prea mult pe bunica si dupa doi ani, adica atunci cand eu urma sa implinesc 9 ani, bunica mea a plecat la ceruri. A plecat si a lasat un gol imens in sufletul meu, aceea lipsa care nu poate fi inlocuita cu nimic altceva. Si de atunci dorinta mea de a deveni doctorita, s-a stins, nu mai avea motivatie, nu mai avea sens, nu mai avea logica. Si in afara de asta, nici posibilitatile materiale ale familiei mele, nu mi-ar fi permis o facultate de 6 ani, plus alte si alte studii. Si dupa scoala generala am decis sa ma angajez, in ciuda legilor, in ciuda varstei (aveam 14 ani si jumatate) am reusit sa ma angajez cu carte de munca. Dar despre asta poate ca vom vorbi intr-un alt articol.
In tot acest timp, simteam ca eu sunt altfel decat fetele de varsta mea, ca preocuparile mele nu sunt aceleasi cu ale lor. Ma induiosa, si ma induiosaza si astazi orice suferinta, oricat de mica, la orice vietate, la orice persoana, si nu pot sta cu mainile incrucisate. Nu pot si nici nu vreau. Stiu si simt ca daca voi face un gest cat de mic, acea suferinta va fi curmata. Cu o vorba buna, cu un zambet, cu un sfat, totdeauna am gasit solutii, pana cand am simtit ca trebuie sa fac mai mult, dar mai ales mai bine. Si astfel am ajuns la cursurile de Inforenergetica.
Si am fost silitoare, si am invatat, si am citit, si m-am documentat si astfel, cu un bagaj de cunostinte mult mai consistent am inceput sa fac lucrurile total altfel. Iar acum dupa ce din 1996 lucrez pe pacientii mei, lucrez pe florile si animalele din curtea proprie, stau si ma gandesc:
“ Oare aici nu este mana lui Dumnezeu care a decis ca trebuie sa ma ocup de oameni, sa ma ocup de sanatatea lor sufleteasca, psihica si trupeasca, intr-un alt mod”?
Oare nu EL ne-a daruit plantele, minunatele plante cu puteri tamaduitoare?
Oare nu EL a creeat albinele care ne rasfata cu mierea, polenul, ceara, laptisorul de matca, propolisul etc.?
Oare nu EL i-a inspirat pe compozitori sa creeze acea muzica speciala care sa ne ajute in procesul de vindecare al diverselor afectiuni?
Oare aromele din plante nu tot EL le-a creeat?
Si iata ca tot EL m-a ajutat sa-mi gasesc menirea pe acest pamant, intr-un alt mod.
Probabil ca a decis ca este mult mai important sa revenim la tratamentele, pe care EL le-a creeat pentru noi, sa nu ne mai autointoxicam cu medicamente de sinteza.
Am scris acest articol in dorinta expresa de a ma cunoaste cat mai bine. Sa intelegeti de ce sunt aici, de ce doresc sa intind o mana celor care au nevoie de ajutor.
Daca voi considerati ca acest articol v-a placut, sau inca mai aveti nelamuriri in ceea ce ma priveste, va rog nu va sfiiti, intrebati-ma orice credeti de cuviinta.
Doresc sa pornim la drum intr-o stare de incredere deplina, de armonie si de speranta ca Dumnezeu ne inspira sa facem tot ce este mai bun pentru semenul nostru.
Astept cu mare drag comentariile, opiniile si dorintele voastre!
Va imbratisez cu mare drag! Neluta
M-am bucurat sa va regasesc si in felul acesta, imi plac povestile si as sta sa le citesc non-stop, doar ca trebuie sa mai fac si altele…
Si poate ne povestiti mai pe larg cum a avut loc primul contact cu inforenergetica, poate ne recomandati carti pe care sa le citim, poate ne indrumati catre caile spirituale potrivite fiecaruia…
Va astept cu drag! Sarutari!
DRAGA MEA ESTI MINUNATA , DUMNEZEU SA TE OCROTEASCA SI SA-TI DEA PUTEREA DE A NE AJUTA
Draga Corina,
Multumesc din suflet pentru gandurile tale sincere. O sa tin cont de sfaturile tale si ma voi stradui sa va indeplinesc cat mai multe din dorintele voastre, ale cititorilor mei.
Te imbratisez cu mare drag! Neluta
Draga Aurelia,
Iti multumesc din suflet ca ti-ai plecat ochii spre modestele mele randuri.
Nadajduiesc din tot sufletul ca Dumnezeu va avea grija ca eu sa fac, sa spun si sa gandesc numai ceea ce este in voia LUI in numele LUI si spre slava LUI, astfel incat orice ajutor va voi da sa fie cu binecuvantarea LUI.
Daca ai vreo problema, vreo framantare a sufletelului tau minunat te rog anunta-ma sa purcedem la treaba.
Te imbratisez cu mare drag si te rog sa urmaresti pe mai departe informatiile, si gandurile mele, poate candva iti vor fi de folos. Neluta
Eu cred ca este foarte bine ca ii ajuti si pe cei din jur sa revina pe drumul cel bun, de cele mai multe ori avem nevoie de cineva care sa ne indrume , sa ne inteleaga sa ne ofere un sprijin pentru a vedea lucrurile dincolo de ceea ce par a fi , pentru a le privi in profunzimea lor.De cele mai multe ori ni se pare ca ceea ce facem este corect doar pentru ca nu stim ca lucrurile pot fi si altfel.Iti multumesc suflet drag ca existi si ca imparti cu cei din jur atata caldura, dragoste si lumina.Iti doresc sa ai multe realizari pe acest drum pe care ai pornit
Multumesc din suflet pentru gandurile bune, multumesc din suflet ca ma incurajezi sa continuu, iti multumesc ca existi!
Iar tot ceea ce fac, fac pentru ca asa simte sufletul meu, asa sunt construita, si sunt convinsa ca asa a decis Dumnezeu sa fiu, lucru pentru care ii multumesc neincetat.
Si tu sa fii sanatoasa si sa te ajute Dumnezeu sa-ti gasesti drumul harazit de EL, inca din leagan.
Din toata inima cu toata dragostea!
Neluta
Dumnezeu stie bine ce e bine pentru noi si ne orienteaza pasii.Sa va ocroteasca si sa va dea sanatate!
Stand si gandindu-ma retrospectiv la mine chiar s-a aplicat 100% acest lucru. Asa cum am citit odata candva ca „Fecioara are mana Divinitatii mereu pe crestet” eu chiar am simtit si simt permanent acest lucru in tot ce fac. Permanent sunt ocrotita, indrumata si ajutata in toate evenimentele vietii mele. Iar in ceea ce ma priveste acest drum de spiritualitate este exact ce ma reprezinta total. Iti multumesc frumos pentru comentariu. Te imbratisez cu mare drag!
Neluta