„Iti voi spune o poveste sufista foarte veche… Un rege si-a chemat inteleptii de la curte si le-a zis: „Urmeaza sa imi fac un inel foarte frumos. Am unul dintre cele mai bune diamante posibile. Vreau sa pun inauntrul inelului un mesaj care sa-mi poata fi de ajutor intr-un moment de disperare covarsitoare. Mesajul trebuie sa fie foarte scurt, ca sa poata fi ascuns in inel, sub diamant.” Erau cu totii intelepti, erau cu totii mari invatati; ar fi fost capabili sa scrie tratate grandioase. Dar sa-i dea un mesaj nu mai lung de doua-trei cuvinte, care sa-l ajute in momente de disperare crunta…
S-au gandit, au cautat in cartile lor dar n-au gasit nimic. Regele avea un servitor batran, care ii era aproape ca un tata – fusese slujitorul tatalui sau. Mama regelui murise de timpuriu, iar slujitorul acesta avusese grija de el, asa ca nu era tratat ca un servitor. Regele avea fața de el un imens respect. Batranul i-a zis: „Eu nu sunt un intelept, nu sunt un invatat, dar stiu mesajul – fiindca nu exista decat un singur mesaj. Iar oamenii acestia nu ti-l pot da; el nu poate fi dat decat de catre un mistic; de un om care s-a cunoscut pe sine. In indelungata mea viata la palat, mi-a fost dat sa intalnesc tot felul de oameni, iar printre ei am intalnit odata un mistic. Fusese si el un oaspete al tatalui tau, iar eu am fost cel care s-a ocupat de el. La plecare, in semn de multumire pentru serviciile mele, mi-a dat acest mesaj” , si batranul i-a scris pe o bucatica de hartie. L-a impaturit si i-a zis regelui: „Sa nu-l citesti, sa-l tii ascuns in inel. Deschide-l numai cand orice altceva a dat gres, cand nu mai exista cale de iesire.”
Acel moment a venit nu peste multa vreme. Tara a fost invadata, iar regele si-a pierdut regatul. Fugea pe calul sau ca sa-si salveze viata, iar dusmanii erau pe urmele lui. El era singur; ei erau multi. A ajuns intr-un loc unde cararea se termina, a ajuns intr-un punct mort. Nu se putea intoarce, ar fi insemnat sa dea peste dusman; acesta se apropia, se auzeau copitele cailor. Inainte nu se mai putea duce, iar alta cale nu mai era… Deodata si-a adus aminte de inel. L-a deschis, a scos hartia si a gasit acolo un mesaj extraordinar de pretios. Statea scris atat: „Si asta va trece”.
O mare tacere l-a cuprins cand a citit aceasta propozitie: „Si asta va trece” Si a trecut. Totul trece nimic nu dainuie in lumea aceasta. Dusmanii care il urmareau pesemne ca s-au ratacit prin padure, pesemne ca au apucat-o pe o alta carare; incet, tropotul copitelor s-a stins, pana nu s-a mai auzit deloc. Regele le-a fost cum nu se poate mai recunoscator slujitorului si misticului necunoscut. Cuvintele acelea s-au dovedit miraculoase.
A impaturit hartia, a pus-o la loc in inel, si-a adunat oastea din nou si si-a recucerit regatul. Iar in ziua in care intra victorios in capitala lui, pretutindeni era sarbatoare, muzica, dans – iar el se simtea foarte mandru de el. Batranul era prezent si mergea pe langa trasura. El i-a spus regelui: „Acesta este de asemenea un moment potrivit ca sa citesti mesajul.” Regele i-a zis: „Ce vrei sa spui? Acum sunt victorios, oamenii sarbatoresc. Nu sunt lovit de disperare, nu sunt intr-o situatie fara iesire.” Batranul i-a spus: „Asculta. Sfantul mi-a spus asa: mesajul asta nu e numai pentru restriste, el e si pentru ceasurile de veselie. Nu e numai pentru atunci cand vei fi infrant; e si pentru atunci cand iesi victorios – nu doar cand esti cel de pe urma, ci si cand esti primul”. Iar regele a deschis inelul, a citit mesajul: „Si asta va trece”. Si deodata aceeasi pace, aceeasi tacere in mijlocul multimilor jubiland, celebrand, dansand… dar mandria, egoul disparuse.
Totul trece. Regele l-a rugat pe batranul servitor sa vina sa sada alaturi de el in trasura. L-a intrebat: „Mai e si altceva? Totul trece. Mesajul tau mi-a fost de un ajutor imens”. Batranul i-a zis: „Al treilea lucru pe care l-a spus sfantul a fost: „Adu-ti aminte ca totul trece. Doar tu ramai; tu ramai pururi ca un martor”. Tu esti realitatea; orice altceva nu e decat un vis. Visele frumoase si cosmarurile se succeda pe rand. Dar nu conteaza daca e un vis frumos sau un cosmar; ceea ce conteaza e cel care vede visul. Vazatorul este singura realitate…
Iar cel care vede e intotdeauna prezent, douazeci si patru de ore din douazeci si patru; indiferent ce faci sau nu faci, el e acolo. E acolo de secole, de o vesnicie, asteptand ca tu sa devii constient de el… Adu-ti aminte de el atunci cand ai o stare de bine, o euforie; adu-ti aminte de el cand suferi, cand esti nefericit. Adu-ti aminte de el in orice ambianta; in orice stare de spirit – adu-ti incontinuu aminte de el. In curand vei fi capabil sa ramai centrat in el, nu va mai fi nevoie sa-ti amintesti. Iar ziua aceea e ziua cea mai mare din viata unui om. In ziua aceea te iluminezi. In ziua aceea te trezesti.”
