A fost odata…ca daca nu ar fi nu s-ar povesti…
O batrana, care nu a facut niciodata nici un rau nimanui…insa nu a facut nici un bine…
Intr-un an, in timp ce sapa un razor de ceapa, bate la poarta ei o alta batranica, care ii cere un fir de ceapa sa-l manance cu codrul de mamaliga ce-l avea in traista.
Batrana noastra, sta se gandeste ce se gandeste si se indupleca sa-l dea celeilalte batrane un fir de ceapa.
La putin timp, batrana noastra moare. Impreuna cu ingerul sau pazitor se prezinta la dreapta judecata.
Bunutul cand ii vede apropiindu-se il intreaba pe ingeras:
„- Ingerasule ia spune ce fapte bune a facut protejata ta in toata viata sa???”
Ingerasul usor stanjenit incepe sa o laude pe protejata sa ca nu a facut nici un rau, ca nu a barfit, ca nu a invidiat, ca nu a furat…si cate si mai cate altele asemenea.
Dumnezeu il intrerupe si il roaga sa-i spuna ce l-a intrebat.
Destul de jenat ingerasul nostru ii spune cum batrana noastra a daruit un fir de ceapa.
Bucuros Dumnezeu i-a spus ingerasului sa ia firul de ceapa, sa-l intinda protejatei sale si sa o aduca de la granita cu Iadul, in Rai.
In timp ce era trasa de ingeras inspre Rai, mai multi alti pacatosi s-au apucat cu mainile de picioarele ei, aceasta suparata, a inceput sa-i loveasca si sa tipe la ei, sa ii dea drumul deoarece doar pe ea trebuie sa o duca in Rai.
Firul de ceapa se rupe si batranica noastra ramane in Iad.
Aceasta este povestea.
Cand am ascultat-o prima oara mi-a placut si nu mi-a placut, mai ales ca din punctul meu de vedere morala nu este explicita, nu este sub forma unui indemn, astfel ca timp de o luna am tot rumegat-o pe toate fetele sa-i gasesc morala asa cum o simte sufletul meu.
Si la prima optimizare la care am participat (la cursurile de IE – unde de altfel si ascultasem pentru prima data aceasta pilda) mi-am permis sa o mai spun si eu inca odata cu adaugirile sufletului meu.
Si am zis asa: ” Fratilor eu ma gandesc ca ar trebui ca fiecare dintre noi sa daruiasca cat mai multe fire de ceapa (cat mai multe fapte bune) astfel incat snopul sa fie cat mai mare, incat, atunci cand va fi sa fim trasi din Iad in Rai sa mai putem ajuta si acolo pe cei care, din diverse motive nu au apucat sa daruiasca cat mai multe fire de ceapa.”
Sa va dea Dumnezeu intelepciunea de a darui cat mai multe fire de ceapa, sa fiti sanatosi si frumosi si pe dinautru si pe dinafara, astfel incat, atunci cand veti ajunge in fata Dreptului Judecator…sa fiti fericiti ca, inca mai puteti sa-i ajutati si pe altii mai putin norocosi.
Aceia de ieri, de azi, de maine…
Neluta
Bună seara! Aceasta istorie nu am citit până acum. V-am deschis pagina special pentru ea. Aveți dreptate mare, ar trebui să oferim multe fire de ceapa! Suntem mulți care nu am făcut-o! Eu am mai dat câte o legătură, din când în când, dar mai este nevoie! Sunt destui care au nevoie, și nici eu nu sunt atât de curată! Așa că am face un bine sufletului dacă am oferi! Chiar și ceapă! Noapte buna! Vă pup cu drag!
Draga mea Cami,
Cand oamenii vor reveni la adevaratele valori moral sufletesti ale poporului roman, lucrurile in viata noastra vor lua o alta intorsatura. Atata vreme cat numai avem timp de semenii nostrii, nu ne mai plecam urechea si sufletul la durerea si framantarile semenilor nostrii, nu ne mai intereseaza decat partea materiala a vietii, lucrurile nu se vor imbunatati. Noi asa am fost construiti, ca un popor special, cu adevarate valori moral sufletesti, de care in ultimii ani am uitat, in favoarea…minciunii, lasitatii, egoismului, indiferentei, obrazniciei, oportunismului la toate nivelele. Imi este dor de romanul adevarat! Cel cu frica de Dumnezeu, cu mila si compasiune pentru semenii sai, cu bun simt innascut, cu dragoste pentru tara si tot ceea ce inseamna ea, cu respect pentru mosii si stramosii nostrii! Numai asa viata noastra se va schimba in bine. Cand fiecare isi va face treaba cu seriozitate la orice nivel ar fi, cand nu vom mai astepta de la altii ceea ce este in datoria noastra sa facem, cand nu vom mai fi indiferenti si nepasatori in fata suferintei de orice fel, abia atunci putem spune ca am inceput fiecare sa ne marim snopul de ceapa (de fapte bune) si deci… atunci viata noastra va fi total altfel.
Parintele Cleopa spunea cam asa in unele din scrierile sale: „Daca mergi pe drum si gasesti un preot cazut in sant mort de beat, sa ne aplecam si sa-i sarutam picioarele, deoarece el este slujitorul lui Dumnezeu pe pamant. Iar inainte de a fi preot este si el tot om, cu pacate si greseli de care dumnealui va da socoteala in fata Dreptului Judecator”. Deci te rog nu te mai incarca cu pacate inutile!
Te imbratisez cu drag!
Aceeasi Neluta