Lacrimile si terapia IE…

lacrimile si terapia IE

 Astazi am decis ca ar fi necesar sa va povestesc despre experientele avute, cu cativa dintre pacientii mei, ale caror cazuri erau stras legate de faptul ca toti aveau aceeasi mare problema: “Nu puteau sa planga, sa verse nici macar o lacrima in nici un fel de situatie oricat de dramatica, ar fi fost aceea.” Se stie ca lacrimile sunt produse de niste mici glande lacrimale care se afla in spatele pleoapelor superioare in coltul extern al ochiului, sunt eliberate prin doua canale in spatiul dintre globul ocular si pleoapa, sunt intinse pe toata suprafata ochiului in momentul in care clipim si au rolul de a lubrefia si proteja ochiul.

In ciuda faptului ca aparent putem spune ca lacrimile sunt doar apa si sare, la o analiza de laborator a acestora putem constata ca au o cumpozitie complexa. Contin un fel de mucus care le lipeste de suprafata ochiului, vom mai gasi grasimi care incetinesc evaporarea lor, apoi in compozitie se mai gasesc substante antibiotice, deasemeni vom gasi saruri, vitamine, uree, minerale, imunoglobuline si in mod firesc apa. In compozitia lor se mai gaseste ca si in saliva, o substanta numita lizom, care are rolul de a omora agentii patogeni. Corneea nu contine vase de sange si in acest caz lacrimile au si rolul de a o hrani.

Exista mai multe tipuri de lacrimi, fiecare in functie de cauzele care le-au declansat.

Lacrimile de baza – acestea se produc tot timpul si au rolul de a lubrefia si proteja ochii. In cursul unei zile (24 ore) se produce aproximativ un gram de lacrimi, aceasta cantitate scazand odata cu inaintarea in varsta.

Lacrimile reflexe – acestea se produc cand taiem ceapa, cand ne intra ceva in ochi sau cand ne lovim in zona ochilor. Atunci cantitatea de lacrimi este mai mare, deoarce acestea au rolul de a spala ochiul si de a indeparta factorul iritant. Acestea se mai produc in cazul in care cascam, tusim sau mancam alimente picante.

Lacrimile emotionale – acestea poarta denumirea emotiei care le-a declansat. Astfel exista lacrimi de bucurie, tristete, fericire, frica, durere, smerenie, pocainta, bucurie duhovniceasca, ras, suferinta, provocate de schimbari, de revedere sau de despartire, etc. Acest tip de lacrimi au o cu totul alta compozitie in comparatie cu celelalte doua tipuri de lacrimi. Acestea contin mai multi hormoni si mai multe substante naturale cu rol analgezic. Omul fiind singura fiinta care poate varsa lacrimi emotionale.

Deoarece stiu ca timpul vostru este limitat, m-am gandit sa va arat cum arata diferite tipuri de lacrimi vazute la microscop. Proiectul denumit „Topografia Lacrimilor” al fotografei Rose-Lynn Fisher , a descoperit si a demonstrat prin fotografiile facute ca lacrimile au o structura diferita in functie de sentimentele care le-au provocat. De aceea imi voi permite sa vi le prezint si voua astfel incat sa va faceti o opinie proprie asupra unui subiect la care nu multa lume se gandeste, avand in vedere ca foarte multi oameni considera acest subiect cat de poate de banal, normal si firesc. Insa daca intri putin mai in amanunt observi ca exista o gramada de lucruri intresate si in acest domeniu.

Iata cateva exemple:

Lacrimile provocate de curatarea cepei

Este bine sa stiti ca atunci cand curatam sau tocam ceapa, din aceasta se elibereaza in aer substante (alcaloizi volatili) care ne irita mucoasa conjunctivala, insa acestea nu ne afecteaza in nici un fel ochii, ba chiar ii curata. Daca vreti neaparat sa numai lacrimati sau sa lacrimati mai putin, va recomand sa curatati ceapa in apa rece, sa o tineti in apa mai mult timp, sau sa o inghetati inainte de a o toca.

lacrimi la curatatul cepei...

Lacrimile provocate de ras

lacrimi_de_ras_81453700

Lacrimile de suferinta

lacrimi_de_suferinta_37145500

Lacrimile de revedere

lacrimi_de_revedere_18175500

Lacrimile provocate de schimbari in viata noastra

lacrimi_ale_schimbarilor_40648900

Va voi mai retine atentia doar cu cateva curiozitati legate de lacrimi dupa care va voi povesti despre cazurile pacientilor mei.

– Oamenii au un interval de plans preferat care este intre orele 18,00 – 20,00

– Un barbat plange in medie de 7 ori pe an

– O femeie plange de aproximativ 47 de ori pe an

– Pot exista si lacrimile de sange, care spre nefericirea noastra nu sunt cazuri atat de rare precum ne-am dori fiecare dintre noi.

Acestea pot fi rosiatice sau de un rosu aprins, avand culoarea sangelui si reprezinta simptomele unor boli.

Acestea pot fi: o tumora pe canalul lacrimal, o conjunctivita sau o lovitura in zona ochiului.

– Este ncesar sa clipim cel putin odata la 15-30 secunde pentru ca ochiului sa i se asigure lubrefierea si protectia necesara prin plicula extrem de fina.

Revenind la pacientii despre care va vorbeam, am constatat ca acestia se plangeau de faptul ca nu pot sa verse nici un fel de lacrimi in nici o situatie enumerata mai sus. Si am incercat sa gasesc un raspuns la aceste nedumeriri ale lor, mai ales ca am observant ca totdeauna se intampla ca dupa ce le aplicam prima parte a terapiei IE, respectiv curatarea IE, acestia in proportie de 95-98% incepeau sa planga instantaneu. Unii plangeau ore intregi, iar altii mai putin. Din acest motiv am inceput sa fiu mai atenta la astfel de cazuri si am constatat ca majoritatea acestor pacienti aveau o tipologie umana introvertita, si considerau ca nu este necesar sa-si manifeste sentimentele in fata celorlalti.

Acest mod de a incerca sa ne aparam intimitatea, din punctual meu de vedere este unul cat se poate de nociv. Ma veti intreba de ce spun acest lucru. Daca Dumnezeu ar fi hotarat ca noi oamenii sa nu ne facem cunoscute starile sufletesti, nu ne-ar fi daruit emotiile, nu ne-ar fi daruit ratiunea si sentimentele. Insa, El in marea Lui intelepciune, a decis ca noi sa avem toate aceste atribute, toate aceste caracteristici. Deci acestea este recomandabil a fi folosite, a fi exeriorizate, a fi manifestate.

Daca un nou nascut nu si-ar exprima dorinta sa fie schimbat, sa i se dea manancare sau sa isi exprime nemultumirea atunci cand ceva nu-i convine, cand se simte rau, atunci mama nu ar avea nici un control asupra lui, ci pur si simplu ar face automat aceste lucruri care nu ar avea nici o legatura cu dorinta concreta a bebelusului. Iar starea de disconfort a acestuia este posibil sa se agraveze, deoarece el poate solicita sa fie schimbat, iar mama ii da doar sa manance, sau poate doreste sa anunte ca nu se simte bine, ca il doare ceva, iar mama fara a verifica starea de sanatate a acestuia s-ar apuca, l-ar hrani, l-ar schimba, si l-ar plimba… timp in care copilului i-ar creste poate temperatura, sau l-ar durea burtica ingrozitor.

De aceea eu consider, ca orice sentimente, de orice tip este necesar sa fie exprimate, sa fie aduse la cunostinta celor din jur (familie, prieteni, cunoscuti, etc), care chiar daca nu ne-ar ajuta poate cu nimic, macar ar sti ce probleme ne framanta si nu ne-ar agasa cu alte lucruri care in acel moment nu sunt importante pentru noi. Sau, exista sansa ca cei din jur sa ne intinda o mana, sa ne ajute fizic, psihic dar mai ales sufleteste, sa ne purtam povara, sa ne revenim dupa o anume experienta traumatizanta, sau mai putin placuta… Sa ne ajute sa ne adunam cioburile sufletelor noastre ranite si astfel sa putem sa ne reintregim si sa mergem mai departe pe drumul vietii noastre.

Am sa va rog sa faceti un exercitiu de imaginatie: “ Sunteti impreuna cu cineva drag voua, poate v-a ranit, poate v-a facut o bucurie, poate… alegeti voi ce varianta vreti… si in acel moment sufletul vostru simte sincer ca ar dori sa-i spuna celui drag de langa el ca il iubeste, ca il iarta, si ca ii este profund recunoscator ca face parte din viata lui… Mentalul vostru (respectiv orgoliul – care este unul dintre cele mai perfide si nocive defecte ale fiintei umane) din nu stiu ce pricina se opune, refuza sa faca cunoscute aceste sentimente, si isi impune tacerea. La cateva zile persoana respectiva are un accident si moare, sau va despartiti ireversibil, sau… va rog sa alegeti voi varianta care va convine, iar atunci va dati seama ca regretati sincer ca a-ti avut sansa sa ii spuneti ceea ce simteati pentru ea, ca a-ti fi avut sansa sa nu va despartiti fara ca aceea persoana sa stie exact ce simtiti, ce sentimente nutriti pentru ea. Oare atunci ce veti simti??? Cum va fi sufletul vostru??? Cum veti putea oare sa traiti cu vina ca a-ti fi putut sa spuneti ceea ce simtiti si nu a-ti facut-o??? Cat timp va veti simti execrabil… doar pentru ca orgoliul v-a condus sufletul???”

Stiu, exact ce veti simti, da eu am experimentat sentimentul si este cumplit!!! Ma veti intreba cum de imi permit sa va dau sfaturi daca chiar eu le-am incalcat??? Imi permit pentru ca atunci cand am facut aceasta greseala, nu stiam ce stiu acum, nu capatasem aceasta cunoastere, care m-a ajutat sa ma inteleptesc (poate nu total – mai am inca multe de invatat, de rezolvat, de inteles), insa ma straduiesc. Iar acum am obligatia morala si sufleteasca sa spun ceea ce stiu, sa informez pe cei din jur, sa ii ajut sa nu experimnteze lucruri atat de dureroase, daca pot invata din experienta mea sau a altora.

Deci acum se simte nevoia sa va povestesc despre o anume pacienta a mea care… a trait tot ceea ce v-am spus… pana la virgula. Eram in vizita la o prietena care imi era si pacienta, la un moment dat discutatnd de una de alta, am ajuns si la acest subiect al lacrimilor. Si dintr-o data si-a adus aminte ca are o prietena care sufera cumplit din acest motiv. Mi-a povestit cum aceasta cu cativa ani in urma isi pierduse mai intai sotul, care se imbolnavise grav si dupa o perioada murise. Tot timpul cat il ingrijise, fusese atat de atenta sa nu-i lipseasca nimic material, insa uitase cu desavarsire sa ii spuna ce mult il iubeste, si cat de fericita fusese ca ii devenise sotie. In momentul in care acesta a murit, a constientizat ca nu facuse ceea ce isi dorise, concentrandu-se pe lucruri care erau importante, insa nu atat de importante precum ar fi fost daca i-ar fi spus cat de mult il iubeste. A ramas cu aceasta vina, care atat de profunda a fost incat nu a reusit sa verse nici macar o singura lacrima la inmormantarea lui. Ba s-au mai suprapus si gurile rele care asa cum se intampla mereu, au inceput sa carcoteasca, ca nu s-au inteles, ca… nu s-au iubit, ca…de aceea nu-l plange pentru ca… stiti voi mai bine aberatiile lumii, lucru care a indurerat-o si mai rau, si nu a mai putut nici sa mai iasa din casa de durerea pricinuita.

La numai cateva luni dupa acest trist incident, ii moare si unicul copil, (fiica sa), intr-un accident de masina, tocmai dupa ce avusesera niste discutii contradictorii, moment in care si-au spus lucruri grele si de o parte si de cealalta. Nici acum nu avusese sansa sa-i spuna fiicei sale ca in ciuda faptului ca o suparase atat de rau, ea totusi o iertase si o iubea. A venit ziua inmormantarii si iar nu a reusit sa verse nici macar o lacrima. Si iar gura lumii a inceput a carcoti cate in luna si cate in stele. Iar ea atat de rau suferea incat trecusera (in momentul in care am aflam de aceste lucruri) peste trei ani, iar dumneaei, nu trecuse nici macar pragul casei sa duca gunoiul pana la ghena de pe palier. Suferea atat de mult, incat parca si lacrimile ii secasera. Intre timp se imbolnavise si ea. Stiti atat de multe cazuri in care oamenii au murit pur si simplu de inima rea, nici ea nu era prea departe.

Am decis spontan ca este cazul sa o vad si sa incerc sa o ajut, daca Dumnezeu va ingadui acest lucru si daca a venit vremea sa primeasca ajutor. Si iata-ma impreuna cu prietena mea sunand la usa acestei doamne. A deschis o femeie de vreo 50 de ani, care arata mult imbatranita, ridurile de expresia durerii pusesera stapanire pe fata ei, probabil ca zambetul nu mai aparuse pe acest chip de ani de zile. Prietena mea m-a prezentat spunandu-i in cateva cuvinte de ce eram acolo. Sa intamplat ca doamna respectiva sa ma placa din primul moment in care m-a vazut, si sa-i creez acea stare de incredere, acea stare de bine, pe care ti-o dau in general, oamenii apropiati sufletului tau. Ne-a invitat in sufragerie, ne-am asezat in jurul mesei extrem de curate (semn ca era probabil stearsa de mai multe ori pe zi), de altfel toata casa sclipea de curatenie. I-am explicat ca sunt ingrijorata de starea dumisale, si ca daca nu se supara foarte rau, doresc sa incerc sa o ajut. M-a ascultat cu mare atentie, a ramas cu gandul pierdut probabil in trecutul sau care ii crease aceste stari…apoi dupa cateva momente, parca s-a trezit dintr-un vis…si mi-a spus: “Eu ce trebuie sa fac?” i-am raspuns ca nu trebuie sa faca nimic in afara unor rugaciuni in timpul cat eu voi lucra pe dansa…

Am scos ansa, am masurat, am verificat si m-am apucat sa lucrez. In timp ce lucram, observam cum pe masura ce lucram, barba doamnei respective incepea sa tremure si observam cum se straduieste sa-si stapaneasca emotiile care o cuprinsesera spontan. In acel moment am rugat-o soptit sa se lase in voia starii care o cuprinde, sa nu incerce sa-si opreasca starile prin care trecea in acel moment. Chiar in momentul in care am terminat sa lucrez, lacrimile doamnei au tasnit cu putere si un plans care ii zguduia toata fiinta a pus stapanire pe dansa. Si eu si prietena mea ne-am abtinut sa scoatem vreun sunet, aceasta femeie avea nevoie de aceste lacrimi pe care le astepta de atatia ani, avea nevoie sa-si vindece sufletul bolnav de durere si remuscare.

Am lasat-o sa planga in voie. Dupa vreo cincisprezece minute, am masurat cand sa revin la dansa, i-am comunicat, m-am ridicat si am plecat…fara sa o intrerup din ceea ce ii aducea in sfarsit linistea si pacea sufletului sau chinuit de atatea remuscari si acele pierderi ireparabile. A doua zi cand am intrat pe usa, domna era parca aproape de nerecunoscut. Era mult mai tanara, extrem de relaxata, si un zambet aproape imperceptibil ii lumina fata. Primul lucru pe care mi l-a spus dupa ce ne-am salutat, a fost ca in dimineata acelei zile, se trezise intr-o forma in care nu mai fusese de ani de zile si hotarase sa iasa din casa si sa-si cumpere paine si lapte. Aproape ca numai recunostea cartierul, numai recunostea vecinii din bloc, exceptie facand doar cei, care in toti acesti ani o ajutasera cu cumparaturile si alte nevoi pe care le avusese aceasta doamna.

Ne-a povestit cum s-a oprit pe o banca si a stat la soare, pe care nu-l mai simtise de atata amar de vreme pe fata sa… Apoi ne-a povestit cum a admirat pomii, florile si oamenii pe langa care trecea. Speranta, linistea si armonia…incercau timid sa reintre in viata acestei femei. M-am bucurat atat de mult afland toate acestea!!! Parca imi iesisera toate cele sase numere la loto, parca era izbanda mea personala… si poate ca intr-un fel chiar era…inca odata intuitia mea nu daduse gres. In timp ce prietena mea imi povestea despre necazurile acestei femei, am simtit ca este imperios necesar sa incerc sa o ajut, iar daca Dumnezeu va decide ca a venit vremea lucrurile se vor intampla aevea… Si iata ca se intamplau dupa prima sedinta! Nu a fost necesar sa merg la dumneaei decat de trei ori, dupa care masurand nu am mai avut permisiunea sa ma duc. Am tot intrebat-o pe prietena mea de aceasta doamna, am aflat ca este bine, ca acum dansa este cea care ii ajuta pe altii care sunt in nevoi, iar asta m-a bucurat extrem de tare.

Bucuria unui terapeut, a unui medic, a unui om care face ceva bun pentru semenul sau este sa-l vada pe acesta ca si-a recapatat speranta, credinta, linistea si armonia interioara. Ca a regasit acea forta si dorinta de a continua drumul vietii, chiar daca nu totdeauna este usor. Iar eu nu fac o exceptie de la regula, totdeauna aceste lucruri sunt darurile cele mai de pret pentru sufletul meu, multumirea suprema ca timpul meu a fost daruit cu folos celui pe care l-am ajutat intr-un moment de cumpana al sau.

Astfel de cazuri am mai avut, insa nici unul nu a fost atat de dramatic, atat de profund, atat de dureros, insa cu un rezultat atat de rapid si de benefic persoanei respective. Alti pacienti sufereau din cauze legate de deziluzii in dragoste, dar mai ales de faptul ca nu au avut curajul sa spuna lucrurilor pe nume, uitandu-se in ochii celui care l-a dezamagit atat de profund. Iar altii erau indurerati de ofense aduse de sefii carora din frica sau alte motivatii nu avusesera tupeul sa-si sustina punctul de vedere pana la capat si ramasesera cu sufletul impietrit de durere. Fiecare pacient este o poveste aparte, fiecare ar putea oricand sa scrie un roman propriu cu viata si experientele sale. Cum fiecare dintre ei au vremea lor cand pot fi ajutati, cand pot fi vindecati, cand pot sa o ia de la inceput cu zambetul in coltul gurii.

De ce am simtit aceasta nevoie de a va povesti aceste lucruri care poate par banale??? De ce am considerat ca este necesar sa stiti aceste lucruri??? Pentru ca vreau sa stiti ca cele mai banale evenimente din viata voastra va pot afecta structura sufleteasca, care daca este afectata prea rau poate sa ne afecteze psihicul…iar de aici la boli concrete in structurile noastre fizice nu mai este decat un pas. Imi doresc sa prevenim decat sa vindecam boli care uneori scapa de sub control si ne duc intr-o zona in care nu se mai poate face nimic, in care deznodamantul nu este decat unul singur.

Ca sa nu adaug faptul ca uneori o informatie ne poate ajuta atat de mult sa ne rezolvam problmele fara a mai fi nevoie sa suferim ani de zile, negasind solutia optima de rezolvare a problemei. De aceea cred, din toata fiinta mea, ca timpul pierdut pentru citirea acestui articol, este de fapt un timp castigat, un timp care va va ajuta probabil in vreo situatie de criza. Atunci cand ni se pare ca nimic numai poate fi reparat, pus pe linia de plutire. Atunci cand ni se pare ca viata noastra numai are rost si sens.
Gresit viata noastra, a fiecaruia este importanta! Toti suntem unul, si unul suntem toti! Toti avem nevoie de semenul nostru, indiferent din ce colt al lumii ar fi el! Fiti deschisi, fiti sinceri, fiti voi insiva, nu mai purtati masti, nu va mai schimonositi frumusetea sufletelor voastre cu teorii despre o politete prost inteleasa. Daca intr-un anume moment este necesar sa va argumentati anume decizii, anume sentimente, anume stari, faceti acest lucru cu cea mai mare sinceritate si onestitate de care sunteti in stare. Cei care vor primi aceste informatii de la voi, poate la inceput se vor supara, poate ii va deranja sinceritatea voastra, insa dupa ce vor cantari cele argumentate de voi, daca sunt oameni de calitate, va vor deveni cei mai buni prieteni, daca nu, nu aveti nevoie de ei in viata voastra. Puteti trai fara oameni falsi, prefacuti si mincinosi. Puteti razbi in viata fara a fi necesar sa faceti astfel de compromisuri. Voi marea majoritate a oamenilor sunteti buni si frumosi, nu va mai lasati manipulati de false interese, nu va mai prefaceti ca sunteti fericiti cand voi suferiti cumplit. Spuneti cu voce tare, ce va framanta, ce va doare, ce va doriti, ce simtiti, dar mai ales cum va simtiti in anume momente ale vietii voastre. Spuneti-le celor pe care ii iubiti cat de mult reprezinta pentru voi prezenta lor in viata voastra, cum tot atat de bine este a spune si celor care ne deranjeaza ceea ce nu ne place la ei. Veti vedea si veti constata singuri, de cate suferinte veti fi ocoliti, de cate griji veti scapa.

Va doresc fiecaruia dintre voi sa fiti sanatosi, sa fiti fericiti, sa fiti iubiti si apreciati pentru frumusetea, sinceritatea si onestitatea voastra.

Aceeasi de ieri de azi dintotdeauna!

Neluta

lacrimile sunt ca ploia...

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *