Astazi am sunat o prietena sa-i spun La multi ani! Era ziua ei de nastere. Dintr-o vorba in alta am inceput sa povestim una …alta… M-a rugat sa-i caut un numar de telefon pe net, spunandu-mi ca doreste sa o regaseasca pe o prietena… pe care a cunoscut-o la o conferinta.
Am mai discutat cate ceva apoi ne-am salutat si am inchis. Instantaneu mi-am adus aminte ca aceasta prietena mereu cauta prietene, cunoscute te miri unde, la o conferinta, la o intalnire comuna cu alte doamne, in diversele ei drumuri prin tara sau in Bucuresti.
Am observant ca toate aceste persoane erau persoane intalnite ocazional la diverse evenimente pe care le mai intalnise poate o data, de doua ori, cu care a mai vorbit de cateva ori la telefon dupa care…relatia de “prietenie” s-a evaporat instant. Si acum stau si ma gandesc, oare cunoasterea intamplatoare a unor persoane in cadrul unui eveniment, sau intr-o conjunctura anume o poti numi asa imediat “prietenie”.
Atunci m-am dus direct la Enciclopedia Libera – Wikipedia si am gasit urmatorele explicatii pentru prietenie:
“Prietenia este o relație afectivă și de cooperare între două persoane. Este un sentiment de simpatie, respect, afinitate reciprocă ce leagă două ființe umane. Prietenia presupune o atitudine de bunăvoință reciprocă, suport reciproc la nevoie sau în criză; loialitate, bunâ-credință și altruism. Relația de prietenie se bazează pe încrederea reciprocă.
Prietenia este manifestată prin oricare din calitățile următoare:
- dorința de bine pentru cealaltă persoană
- simpatie și empatie
- onestitate, chiar și în situații în care alții s-ar feri să spună adevărul
- înțelegere reciprocă
- compasiune mutuală
- încredere reciprocă
- putința indivizilor de a se adresa unul altuia pentru suport, ajutor în situații de cumpănă
- bucurie de prezența celeilalte persoane
- putința de a face confesiuni celuilalt, fără teamă de reprobare
Comparativ, între relațiile personale, prietenia presupune o mai mare deschidere și afinitate decât asociația și cunoștința, iar între acestea trei există continuitate.”
Si atunci vin din nou si ma intreb…este constructiv ca dupa o prima intalnire cu o persoana sa o si numesti prietena?? Eu cred ca nu. Prietenia inseamna ca ai cunoscut bine acea persona, ca te-ai identificat cu multe din calitatile persoanei respective si astfel ti-a creeat acel sentiment de simpatie, de afinitate si de incredere fara de care o relatie de orice fel, dar mai ales o relatie de prietenie nu poate exista.
De multe ori am facut si eu aceasta greseala, si imediat ce am cunoascut o persoana, m-am grabit sa o numesc prieten/a, Doamne si cat de mult am gresit. Dar mai ales cat de mult am suferit in momentul in care am constatat ca sentimentele mele au fost calcate in picioare, ca pur si simplu doar am fost folosita, de aceea persoana, pana si-a rezolvat anume probleme, dupa care…ori a avut grija sa ma puna intr-o mare suferinta, ori a disparut fara nici o alta explicatie ca si cand nu ar fi existat niciodata in viata mea.
De cate ori am pierdut nopti gandindu-ma cat de mult am investit in anume prietenii, si cat de repede aceea prietenie s-a destramat. Oare prietenul nu trebuie sa-ti fie alaturi la bine, dar mai ales la rau, sa poti sa iti sprijini capul pe umarul acelei persoane si sa te odihnesti sufleteste dupa incercarile prin care tocmai ai trecut??? Oare nu asa ar trebui sa se manifeste prietenia???
Oare momentele cand tu te-ai lasat folosit au fost timp pierdut pentru tine si castigat de asa numitul prieten. Poate nu totdeauna erai dispus sa sprijini acea persoana fiind si tu la randul tau implicat in incercarile vietii tale, si totusi te-ai lasat pe tine si ai ajutat acea persoana. Oare de cate ori nu ti-oi fi lasat treburile de izbeliste si i-ai sarit in ajutor???
Dar asa cum se spune in popor „Nici o fapta buna , nu ramane nepedepsita”…. si ce mare adevar spun aceste cuvinte atat de simple si in acelasi timp atat de complexe. Doare cand realizezi ca nu este nevoie decat de un mic pretext ca aceea persoana sa-ti intoarca spatele, si sa te sfideze cu indiferenta ei.
Norocul meu este ca eu am un prieten special, deosebit si unic care niciodata in toata existenta mea nu m-a tradat si stiu ca nici nu o va face vreodata. Aceea persoana nu numai ca-mi alina durerile, nu numai ca-mi sprijina capul pe umarul Sau, dar in multe situatii cand am fost cazuta la pamant, m-a ridicat in brate si a pornit cu mine mai departe….calauzindu-mi pasii spre noi orizonturi de lumina, speranta si iubire.
Si stau si ma gandesc de mii si mii de ori, oare de ce mai avem nevoie de asa numitii prieteni care abia asteapta sa ne tradeze, si sa ne sfideze, cand acest prieten special, deosebit si unic abia astepta sa ne aline fiecaruia durerile, care abia asteapta sa ne duca pe brate atunci cand suntem cazuti, care abia asteapta sa-i cerem ajutorul…. spunadu-i doar atat:
DOAMNE AJUTA-MA!
Draga mea buna si pretioasa prietena,
Iti voi scrie la pertu pentru ca stiu ca nu esti adepta „domnitului” si mi-e teama sa nu-ti treaca prin minte: „Uite, iar ma tachineaza tineretul ca am avansat in intelepciune!”, citindu-mi vreo fraza care ar incepe cu „dumneavoastra”! Bun, ma intorc la fraza simpla, mai coerenta decat cea a lui Proust!
Nota 10 + pentru partea estetica a textului postat, a imaginilor de fundal si pentru deschiderea si indrazneala cu care ati facut o pledoarie prieteniei constante!
Intr-adevar, empatizez nazuintei tale privitoare la constanta prieteniilor in timp, spatiu si memorie, insa eu cred ca termenul „prietenie” nu poate fi folosit exclusiv pentru relatiile de lunga si foarte lunga durata, care se bazeaza doar pe acte altruiste din partea ambelor parti ale relatiei (donator si receptor, cu schimbare reciproca de rol in cadrul prieteniei). Am zis ca renunt la proustianism, dar vad ca iar complic discursul! Incerc iarasi sa simplific: dupa mine, „prieten” e imaginea oricarei fiinte care, intr-un anumit punct al vietii mele si intr-un anumit spatiu, mi-a desteptat in suflet bucuria de a iubi si de a ma simti iubita. Cum iubirea e un termen destul de incapator ca si sens, precizez ca nu separ sexualitatea de sentimentul iubirii, ci o situez langa iubirea fraterna, materna, paterna, etc. Aceste tipuri de iubire ulterior mentionate, la randul lor, sunt simple „franturi”, ca sa pastram tonalitatea site-ului, ale acestui domeniu inca prea putin cunoscut, ce se numeste iubire. Iar daca un om ti-a gresit de un infinit de ori, insa o singura data in viata ta (si a lui) te-a facut sa i te simti recunoscator, sa simti ca-l iubesti, sa simti ca ai incredere in el si ca il respecti, atunci acel om iti e sau ti-a fost prieten (depinde de momentul cand are loc actul sau unic de altruism in favoarea ta: in trecut sau in prezent). Acum nu poti pune pe aceeasi treapta a scarii iubirii si prieteniei (unde prietenia e o ramura a iubirii) un prieten care ti-a fost alaturi in cele mai importante momente ale vietii tale, daca nu in toate momentele vietii, cu un prieten care te-a ajutat o singura data in viata (si a ta si a lui) si chiar si atunci ajutorul sau a fost insignifiant. Ii numesti pe amandoi prieteni, insa valoarea fiecaruia, mai mult sau mai putin ridicata, ramane o taina a sufletului tau … si a Lui Dumnezeu, pe care nu trebuie sa o impartasesti oricui, asa cum nu e bine sa arunci margaritarele in gura porcilor, chiar daca si porcii, in anumite situatii, pot fi considerati prieteni, si inca foarte buni! (si acum ma refer la cei pentru care porcii sunt foarte buni prieteni in timpul sarbatorilor de iarna: porcii le pot aduce satisfactii gustativo-alimentare, economice etc.! Si as mai aduce aici in discutie pe cei din tinutul Gherghesenilor, care au iubit mai mult porcii decat pe Iisus Hristos, pe care l-au alungat din cetate!)
Te rog sa nu interpretezi ca ti-as fi scris ironic aceste ganduri: le-am scris doar pentru ca asa am simtit dupa ce am citit aceasta frantura de perla pe care ai scris-o! Sa nu fii suparata pe cei care nu ti-au rasplatit binele facut si nici pe faptul ca ai investit timpul tau atat de pretios in acte de altruism la care inca nu ai primit un raspuns ori nu ai primit raspunsul pe care il asteptai! Aminteste-ti intotdeauna ca in Imparatia Cerurilor sunt doar raspunsurile pe care le asteptam si ca nu trebuie sa ne pierdem speranta ca o vom dobandi, atat timp cat vom respecta legile Imparatiei in masura in care le pricepem! O zi senina incepand din suflet si mergi sa vorbesti cu sfintii, cu Maica Domnului si cu Dumnezeu atunci cand nu gasesti sensurile pe care le cauti, iar Dumnezeu iti va trimite oameni in carne si oase care sa te inteleaga! Citeste si „Unde-ti este bucuria, omule?” de Maica Siluana Vlad! Imbratisari pline de pace si bucurie intregii familii Staicut!
Buna dimineata scumpa mea prietena,
Iti multumesc frumos pentru amabilitatea de a-ti pleca privirea peste modestele mele randuri. Comentariile ta ma vor ajuta sa imi imbunatatesc modul de a scrie si de a tranzmite esenta trairilor mele catre cititorii mei. Iti doresc sa ai o viata frumoasa si impinita in toate domeniile. Sa ne auzim si sa ne revedem cu bine! Aceeasi cu mare drag! Neluta