Tanu, de Elena Farago 

Tanu, de Elena Farago 

 

 

 

Tanu i-un motan cuminte,
Și-i atât de curat,
C-are voie să se culce
Chiar cu pernele din pat.

Ilenuța îl iubește
Și se joacă mult cu el,
Astăzi însă-i supărată,
Nu l-a mângâiat de fel!…

„Miau!”… o-mbie din fereastră,
Dar fetița stă pe loc:
– Taci, măi Tanule, că mie
Nu-mi mai vine să mă joc!…

– Ce-ai pățit?…
– Nimic, dar mama
Așa aspru m-a certat!

– I-ai greșit ceva?
– De unde!…
Pentru că nu m-am spălat!…

– Știi, fetița mea cuminte,
Iartă-mă că-ți spun, dar eu,
Pentru asta, te-aș și bate
Dac-ai fi copilul meu!

 

|

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *