In aceasta dimineata m-am trezit cu certitudinea ca este necesar sa va istorisesc o intamplare cu unul dintre pacientii mei. Imi aduc aminte de o colega de serviciu care intr-o zi, stiind cu ce ma ocup in timpul liber, m-a solicitat sa merg la mama sa, care avea niste probleme de sanatate. Am convenit ziua si ora la care urma sa ne intalnim. In ziua respectiva iata-ne impreuna in casa mamei sale, care total intamplator locuia in acelasi cartier cu mine. Am inceput o discutie cu mama acesteia sa ne putem apropia putin si sa putem sa colaboram pe subiectul pe care aceasta il considera de mare importanta.

 

Am vazut-o putin stresata si am intrebat-o de ce este atat de agitata, mi-a raspuns, ca nu ar dori ca sotul sau sa vina acasa, sa ma gaseasca acolo deoarece, stie ca acesta nu crede in astfel de tehnici de lucru spirituale, si nu ar dori sa-si creeze discutii in familie. Am linistit-o spunandu-i ca nu are a se teme, deoarece de data aceasta sotul dansei, in mod cert va solicita chiar dansul ajutorul meu si chiar va fi incantat ca isi va lamuri niste lucruri. A zambit usor si mi-a spus ca nu il cunosc pe sotul dumisale,  deoarece altfel nu as fi atat de relaxata si de linistita.

 

I-am comunica ca indiferent ce crede dansa, oricum sotul este pe drum si se apropie de casa,  nu va avea nici un fel de suparare daca ma va gasi acolo, ba va fi extrem de incantat ca cineva avizat ii va raspunde la niste intrebari care il chinuiau de o viata.

 Doamna era extrem de convinsa ca acesta, nu are cum sa vina acasa in aceste momente, deoarece este la serviciu si nu poate pleca atata de repede. Nici nu terminasem bine sa-i comunic toate acestea si… iata ca sotul doamnei a si aparut in cadrul usii. Sa-i fi vazut privirea doamnei, dar mai ales sa fi vazut cat de spontan i se inrosise toata fata si cum ii tremurau mainile in momentul in care i-a auzit vocea. Aceasta s-a ridicat rapid de pe fotoliu si  i-a iesit in intampinare, l-a invitat intr-o alta camera si pret de cateva minute, linistea a acoperit intreaga casa.

 

Dupa cele cateva minute de liniste absoluta, in camera a intrat doamna insotita de sotul sau, care, avea un zambet larg pe fata. M-a salutat politicos, a dat mana cu mine si mi-a comunicat ca se bucura enorm ca are sansa sa ma cunoasca. Am schimbat cateva amabilitati inerente in astfel de cazuri, dupa care domnul a intrat direct in subiect, intrebandu-ma daca ma pot ocupa si de dansul, deoarece are mai multe lucruri care il framanta de o viata intreaga si ar vrea sa incerce sa le gaseasca o explicatie logica, dar mai ales avizata.

 

 L-am asigurat ca voi face tot ce depinde de mine pentru a-si lamuri framantarile. Mai intai l-am rugat sa-mi permita sa-i fac o evaluare IE, deoarece nu imi place ca cineva sa-mi dea diverse detalii personale dupa care sa ma acuze ca-i spun lucrurile pe care tocmai mi le impartasise.

 

 De cand sunt terapeut, am ales sa fiu foarte sincera, cinstita si onesta fata de pacientii mei. Acestia iti simt sufletul si daca te vad ca incerci sa-i “aburesti” sa-i minti  sau Doamne Fereste sa ii pui in suferinta te exclud din viata lor cat ai spune “peste”. Oamenii sunt superbi, sunt inteligenti, sunt buni si nu merita sa fie pusi in situatii neplacute pentru nimic in lume. Iar eu ca terapeut am obligatia moral-sufleteasca sa nu ii pun in suferinta, sa nu-i mint dar mai ales sa  fiu sincera si deschisa cu ei. Merita fiecare dintre ei atentia mea, dragostea mea neconditionata si ajutorul meu.

 

 Inainte de a decide daca vreau sa fiu terapeut, mi-am cercetat sufletul, mi-am cercetat psihicul, dar mai ales disponibilitatea de a ma pune la dispozitia semenilor mei pentru a-i ajuta, pentru a le fi sprijin in situatiile mai putin placute ale vietii lor. Abia dupa ce am avut un raspuns 100% pozitiv, am decis sa pornesc la acest drum greu, intortocheat si plin de evenimente care mai de care mai inedite, concluzionand cu toata fiinta mea ca “DA” sunt dispusa sa ma impart frantura cu frantura tuturor celor care au nevoie de mine. Si am purces la drum. Dar iata, ca ne-am indepartat putin de la  subiect, de aceea  haideti sa revenim la povestea noastra.

Dupa ce l-am masurat, l-am evaluat si am mai facut cateva masuratori adiacente, i-am comunicat pacientului meu urmatoarele: “Stimate domn, starea dumneavoastra de sanatate in acest moment este buna cu o singura exceptie – bronhiile dumneavoastra sunt extrem de incarcate, si daca incepand din acest moment nu renuntati la tigara, in momentul in care toata aceasta mizerie se va porni catre plamani, veti muri in cel mai scurt timp de cancer la plamani”. Acesta s-a uitat socat la mine si m-a intrebat usor iritat: “Doamna, a-ti vorbit cu sotia mea despre mine?”, raspunsul meu a fost cat se poate de sincer, am recunoascut ca vorbisem, insa nu despre starea dumnealui de sanatate. Dupa cateva momente de uimire, mi-a comunicat ca in saptamana care tocmai se incheiase, isi facuse toate analizele, care ii iesisera foarte bine, cu exceptia bronhiilor. Iar medicul care ii citise analizele, ca un facut, ii spusese fix aceleasi cuvinte ca mine, ceea ce pe buna dreptate, il socase. L-am rugat sa imi permita sa lucrez pe dumnealui, iar daca va considera necesar, vom mai discuta apoi si despre problemele ce le va considera a fi lamurite. Si-a dat acceptul imediat,  nu a avut nici o retinere, ba chiar era incantat ca vreau sa lucrez pe dansul.

 

Dupa ce am terminat de lucru, am stat putin de vorba,  cum s-a simtit in timpul terapiei, apoi a dorit sa stie ce este de fapt   Inforenergetica, si multe alte lucruri pe aceasta tema. Apropo, daca doriti sa stiti in amanunt ce este inforenergetica puteti intra pe site-ul meu la categoria “ Terapia inforenergetica” unde am explicat pe larg tot ce este necesar sa cunoasteti despre aceasta terapie.  

La un moment dat mi-a adresat o intrebare mai putin intalnita de mine in terapiile aplicate pacientilor mei. A intrebat daca eu pot masura lucruri care s-au intamplat cu multi ani inainte de momentul in care discutam noi. I-am confirmat ca se pot face masuratori si in trecut, si in prezent ca si in viitor. Dupa aceea putin jenat a inceput sa-mi povesteasca o intamplare din tineretea sa. Mi-a spus cum cunoscuse o fata, cu care o perioada de timp fusese prieten, cum la un moment dat chiar se pusese problema intemeierii unei familii, lucru care nu s-a mai intamplat, deoarece, acesta se indragostise spontan de actuala sa sotie si a decis ca doreste sa-si intemeieze o familie impreuna cu aceasta.

 

 In ultima seara petrecuta impreuna cu fosta prietena, aceasta i-a adus un dar de despartire, o sticla de vin negru. Pe care acesta a consumat-o in zilele care au urmat. Incepand din acel moment, acesta a observat ca a inceput sa bea peste masura si permanent. Constient de faptul ca nu este in regula cu ce face, a incercat toate metodele posibile sa-si infraneze aceasta “stare de dependenta” cu care se lupta din toata fiinta sa. Insa anii au trecut si toate incercarile sale de a scapa de aceasta stare, care il coplesea ca ceva impus din afara fiintei sale, nu dadea nici un semn macar ca se va ameliora. Devenise deja obsesia vietii sale. Era constient ca nu ii place si nici nu ii face bine sa bea… si totusi in momentul in care vedea bautura nu avea nici o posibilitate sa-si infraneze acea stare ca “de dependenta” cu care se lupta de atata amar de vreme.

 

A fost la dezalcolizare si nici un tratament nu l-a ajutat, a fost la psiholog… toate facandu-le din proprie initiativa, nu asa cum se intampla cand, un membru al familiei are o astfel de problema cu bautura, stiut fiind ca sunt si oameni care beau deoarece asa doresc, asa le place. Pacientul meu era un om diferit, de tot ceea ce cunoscusem pana in acel moment. Stia ca ceva nu este in regula, insa nu stia calea pe care sa o urmeze…. Ba au fost perioade in care s-a adresat si unui preot…rezultatul a intarziat sa apara. Dupa ani de zile, si-a amintit de darul primit de la prima sa iubire si a inceput sa-si puna intrebari, daca nu care cumva acel dar are legatura cu problema sa?? Iar acum statea in fata mea, ca un copil ascultator si astepta ca eu sa ii raspund la aceste framantari. 

 

 Fara sa spun nici un cuvant m-am apucat sa masor, si iar sa masor… si dupa ce m-am lamurit, am ramas cateva minute pe ganduri. Cum sa ii explic acestui om ca pe lumea aceasta, asa cum exista binele, exista si raul, asa cum exista negrul exista si albul imaculat, asa cum exista Dumnezeu exista si Lucifer… si asa cum exista terapeuti care lucreaza numai in voia Bunului Dumnezeu si in folosul oamenilor, exista si persoane care il slujesc pe Lucifer? Iar el era rezultatul unei astfel de actiuni.

 

 Asa cum m-am priceput mai bine, incercand sa fiu cat mai blanda in exprimare deoarece imi era teama sa nu il sochez, sa nu il sperii, i-am comunicat ceea ce constatasem. Am ramas uimita cand acesta extrem de calm, mi-a spus ca simtea ca numai acesta ar putea fi motivul acestei dependente nedorite in viata sa, care il chinuise atat de mult timp. Si nu pentru ca ar fi fost un tip agresiv, atunci cand bea, ci pur si simplu pentru ca nu ii placea sa bea, pentru ca nu era in firea sa sa consume bauturi, nu asa fuseese educat, si de aceea durerea si nemultumirea lui erau atat de mari si profunde.  S-a uitat la mine cu atata durere, cu speranta si cu dorinta de a-i confirma ca il pot ajuta, incat m-a durut sufletul simtind strigatul de ajutor exprimat in ochii sai.

 

 Imediat i-am confirmat ca “DA” aceasta terapie poate anihila astfel de lucruri facute volitiv de catre cineva rau intentionat, care daca nu ne poate pastra, doreste sa ne distruga viata, sau macar sa o transforme in cosmar, asa cum se intamplase cu acest barbat. Imediat am inceput sa lucrez, lucru care mi-a adus spontan o stare de relaxare, vazand fizionimia acelui om cum se lumina, care capata o alta culoare, capata o alta stare transmisa celor din jur. Am stabilit sa ne intalnim a doua zi pentru a continua ce tocmai incepusem. A fost extrem de incantat, la auzul acestor lucruri si deja speranta pusese stapanire pe sufletul sau. Il priveam si ma minunam ca doar in cateva minute, fata aceea trista, abatuta si pot spune chiar ingrijorata, devenise dintr-o data senina, luminoasa si plina de speranta.

 

 Mi-a multumit din suflet ca m-a cunoscut si ca are sansa sa rezolve o problema care il framanta de atata amar de vreme. Inainte sa ne despartim l-am mai rugat inca odata sa renunte la tigara, pentru a nu-si pune viata in pericol. Acesta mi-a promis cu mare bucurie ca incepand chiar de a doua zi nu va mai fuma, pentru ca deja motivul de stres care il facea sa fumeze,  numai exista si deci nu va mai fi nevoit sa continue a fuma.

 

 Am mai intarziat cateva minute, timp in care am lucrat pe sotia dansului, insa amandoua am constientizat ca de fapt motivul principal pentru care Dumnezeu ma adusese in aceea familie nu era dansa, ci sotul dumneaei, care toata viata isi cautase o rezolvare la aceasta problema care il macina. Se bucura atat de mult, ca in sfarsit il vede dupa atatia ani relaxat si linistit, ca in sfarsit si-a gasit raspunsul pe care de fapt il intuia, insa refuza sa-l creada a fi cel real. Se vedea ca il iubeste foarte mult si ca ii intelesese totdeauna suferinta si nu-l judecase ca orice alta femeie care este nemultumita de sotul sau care bea. Se bucurau si dansa si colega mea care era fiica acestui domn atat de greu incercat, de o problema atat de neplacuta, incat ii facuse viata un calvar.

 

A doua zi am continuat ceea ce incepusem cu o zi inainte, si apoi inca o perioada de timp, perioada in care observam schimbari benefice in fiecare zi, si eram fericita. Domnul acesta numai bea dar mai ales numai fuma, era relaxat, era extrem de fericit ca in sfarsit scapase de o dependenta de care nu era vinovat. Cand si cand ma intreba, oare de ce sa-i fi facut aceea fata o asa mare neplacere, oare de ce il ura atat de mult, mai ales ca fusese cat se poate de politicos dar mai ales sincer, nu o jignise, nu o mintise, nu facuse nimic care sa o deranjeze atat de rau. Singurul lucru de care era si dansul constient era faptul ca acea tanara isi facuse sperante, vise si dorinte care, din motivul mentionat anterior nu si le mai implinise.

 

 Dupa cateva luni, a fost invitat la o nunta la tara… undeva in cadrul familiei, iar acesta a acceptat. Stiindu-l toti de atatia ani ca bea si fuma l-au imbiat atat de insistent  sa bea si sa fumeze, incat acesta a cedat si a “muscat sin fructul oprit”. Cu bautura nu a avut nici o problema a baut cate un pahar de tuica si unul de vin si nu a mai simtit nevoia sa bea, deoarece nici nu-si dorea acest lucru de care  in sfarsit reusise sa scape dupa o perioada atat de mare. Insa a acceptat sa fumeze cateva tigari, doar cateva tigari care…din pacate s-au dovedit a-i fi fatale.  Asa cum va spuneam acesta numai fuma de cateva luni de zile, si se simtea foarte bine…insa viata…viata are regulile ei, pe care daca nu le respecti, risti sa pierzi totul intr-o secunda.

 

Una dintre regulile de baza ale vietii este ca, atunci cand un medic sau/si un terapeut iti recomanda un anume stil de viata, nu o face pentru ca vrea el sa te puna la colt. O face pentru ca starea ta de sanatate o impune, deci este necesar ca si tu sa fii constient de interesele tale, pentru ca s-a dovedit ca in caz contrar plata este mult prea mare si  din pacate uneori ireversibila… Asa s-a intamplat si cu pacientul meu care nu a inteles aceasta regula de baza a sanatatii proprii. La cateva zile dupa ce s-a intors din aceasta calatorie…la aceasta nunta…a inceput sa se simta din ce in ce mai rau… si in fix o luna din momentul debutului bolii acesta a murit de cancer la plamani.

 

Cu mare durere am primit aceasta veste…mai ales ca doua persoane total diferite il anuntasera acelasi lucru…iar dumnealui a incalcat regula jocului. Poate oricine altcineva s-ar fi bucurat ca i s-a confirmat o masuratoare IE, insa eu imi aduc aminte, ca am plans de durere, ca poate nu facusem suficient de mult, ca poate nu insistasem mai mult, pentru ca acesta sa inteleaga necesitatea respectarii regulilor vietii, mai ales in cazul in care acestea se refera in mod expres la sanatate. Sunt ani de cand am avut neplacerea acestui deznodamant, dar si acum, simt din toata fiinta mea, o durere acolo in strafundul sufletului meu, ca poate daca ma straduiam mai mult, acel pacient era si acum cu noi aici in planul terestru.

 

De atunci, chiar daca uneori par cicalitoare, chiar daca uneori par prea insistenta, sau chiar agasanta, cand mai am astfel, de cazuri, in care sanatatea pacientului meu ar putea fi pusa in pericol, nu abandonez pana nu sunt convinsa ca acel om a inteles pe deplin, pericolul la care se expune,  daca nu sunt convinsa ca acel om va face tot ceea ce este necesar, benefic si optim pentru sanatatea sa.

 

V-am istorisit aceasta intamplare, a acestui pacient al meu cu intentia declarata, de a va ruga insistent, ca atunci cand medicul, va recomanda ceva, legat de starea voastra de sanatate sa respectati acele indicatii, sa respectati tratamentul respectiv, pentru a nu plati atat de scump o nerespectare a regulilor vietii voastre.

 

Viata are o gramada de reguli, unele scrise, altele nescrise, pe care daca din ignoranta, din lene, din neintlegerea necesitatii de a fi respectate, sau pur si simplu din rea vointa, nu le respectam, pretul platit este uneori atat de mare incat…poate, (ca in cazul de fata) sa fie ireversibil.

 

 Deci indemnul meu sincer este sa “Respectati regulile vietii, astfel si ele va vor respecta, si nu va vor pune la plata unele mici greseli”.

 

 In speranta ca am reusit sa va fac sa intelgeti anume lucruri, va imbratisez cu mare drag, pe fiecare in parte, si va doresc sa nu aveti parte de plati prea mari ale propriilor voastre greseli.

 

 Cu aceeasi dragoste! Tot Neluta