Demult, trăia într-un sat un brutar renumit pentru pâinea sa. Dar, într-o zi, brutarului i se păru ca sunt cam uşoare bucatile de unt pe care tocmai le cumpărase de la un taran si le aşeză pe cântar. Când colo, ce sa vezi ?! În loc de 1 kg, cât trebuia sa aiba o bucata, fiecare cântarea doar 800 de grame. Supărat foc, omul s-a dus degrabă la judecătorie, spunând ca taranul însala lumea si cerând, bineînţeles, pedepsirea acestuia.
N-au trecut nici doua ceasuri si taranul a fost adus în fata judecătorului, care l-a ameninţat:
– Daca este adevărat ce spune brutarul, ca îi înşeli pe oameni la cântar, te bag imediat la închisoare.
– Sa-mi fie iertat – zise taranul – dar sunt nevinovat.
– Cum îndraznesti sa minţi ? – sari brutarul. Chiar astăzi am cumpărat aceste bucati de unt de la tine. Domnule judecător, trebuie sa-l închideţi pe acest şarlatan, care a încercat sa mă pacaleasca!
– Aşa este, omule ? – spuse atunci judecătorul. Este untul acesta al tău ?
– Al meu este, însă, vedeţi dumneavoasta, eu nu am prea mulţi bani. Mi-am cumpărat un cântar, dar nu am mai avut bani si pentru greutati, asa ca pun unt pe un brat al cântarului, iar pe celalalt pun o pâine de-a brutarului, care – zice el – are 1 kg. Acum, daca pâinea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vina am ?
Auzind una ca asta, judecătorul a cântărit imediat o pâine si, într-adevăr, aceasta nu avea decât 800 de g. În locul taranului, la închisoare a ajuns adevăratul vinovat, brutarul, care nu doar ca înşela oamenii, dar mai dorea si sa fie aspru pedepsit cel care ar fi făcut exact ca el.
Cel ce vrea sa însele, singur se însala. Chiar daca nu vede nici un om greşeala sa, Dumnezeu îi vede păcatul; iar atunci când îl mai descoperă si oamenii, ruşinea este cu atât mai mare.
Read more: http://filedelumina.ro/2013/07/14/vinovatul/#ixzz2Z06W39du
Sa va fie de un real folos duhovnicesc!
Va imbratisez cu mare drag! Neluta