Gândăcelul – Elena Farago

 

– De ce m-ai prins în pumnul tau,

Copil frumos, tu nu stii oare

Ca-s mic si eu si ca mă doare

De ce mă strangi asa de rău?.

 

Copil ca tine sunt si eu,

Si-mi place să mă joc si mie,

Si mila trebuie să-ti fie

De spaima si de plansul meu!.

 

De ce să vrei să mă omori?

Ca am si eu părinti ca tine,

Si-ar plange mama dupa mine,

Si-ar plange bietele surori,.

 

Si-ar plange tata mult de tot

Căci am trait abia trei zile,

Indura-te de ei, copile,

Si lasa-mă, ca nu mai pot!..

 

Asa plangea un gandacel

In pumnul ce-l strangea să-l rupa

Si l-a deschis copilul dupa

Ce n-a mai fost nimic din el!.

 

A incercat să-l mai invie

Suflandu-i aripile-n vant,

Dar a cazut în tarna frant

Si-ntepenit pentru vecie!..

Scarbit de fapta ta cea rea

Degeaba plangi, acum, copile,

Ci du-te-n casa-acum si zi-le

Parintilor isprava ta.

 

Si zi-le ca de-acum ai vrea

Să ocrotesti cu bunatate,

In cale-ti, orice vietate,

Oricat de far-de-nsemnatate

Si-oricat de mica ar fi ea!