THE INFO ENERGETICS THERAPY – How to heal your body, your emotions and your relationships

Be optimistic, enjoy each moment of your lives, as if it were the last…
Life is gorgeous, it deserved being lived at full intensity!
Life can begin at any age!

 

 

Why did I choose to express myself through Info energetics, this therapy of the body and soul? Because I know one thing that many people don’t know or just don’t pay attention to: “Whenever the soul is in pain, the psychic will suffer a breakdown (which is something natural, considering the pain it had experienced); then follows the physical part, with stranger and stranger diseases.
More info, in the book “IE Therapy” – to get the book, you can reach me at neluta.staicut@yahoo.com

Al doilea tablou…

Ulciorul bunicii

 

Bunica mea pe linie maternă, a plecat mult prea devreme la vârsta de 51 de ani, când eu aveam doar 9 ani și din păcate singurul lucru rămas de la dânsa, în afara minunatelor amintiri pe care le păstrez în suflet, este un ulcior pe care îl iubesc și îl păstrez la loc de cinste în casa și sufletul meu.
La sfârșitul primei întâlniri cu profesoara care ne superviza la cursurile de pictură, ne-a recomandat să pregătim pentru ora următoare matriale pentru ca să pictăm un tablou cu natură statică.
Primul gând pe care l-am avut, când ne-a dat aceasta temă, a fost să pictez acest ulcior pe care îl păstrez de 65 de ani și care nu vreau să nu-l imortalizez și să-l onorez așa cum se cuvine.
Astfel a apărut acest tablou care este o frântură de copilărie, o mică amintire legată de bunica mea care ne lua pe mine și pe verișoara mea Victorița, la munca câmpului.
Îmi aduc aminte cum ne trezea bunica în fiecare dimineața foarte devreme și ne muta în căruța în care punea câte un braț de paie peste care arunca un macat (pătură țesută în războiul de țesut cu motive tradiționale din județul Olt), unde noi adormeam aproape instantaneu și parcurgeam drumul până la câmp în legănatul căruței și discuțiile avute de adulții care mergeau la munca câmpului.
Nu pot și nici nu vreau să uit cum și eu și verișoara mea aveam mereu picioarele julite și pline de zgârieturi sângerânde de mărăcini sau paiele care erau secerate cu secera manuală.
Dar nici masa de prânz nu o pot uita, când pe miriște se întindeau ștergare cusute frumos cu celebrele motive naționale (pe care eu acum le folosesc la tablourile mele de pictură naivă) pe care se punea brânza de vacă pe care bunica știa să o facă atât de bine, ceapă, carne de la garniță (carne prăjită la Crăciun și pusă la păstrare pentru muncile câmpului de vara la garniță – un soi de oală mare cu un capac găurit pentru a se aerisi), ouă fierte, roșii, castraveți, ardei gras și iute, pâine făcută de bunica mea sau mămăligă, evident că în acest ulcior și încă în două mai mari bunica lua mereu apă de băut.
Era așa de bună măncarea la câmp alături de bunica, unchiul Costicuță și alți vecini cu care se ajutau la muncile câmpului și pe care mi-i amintesc cu mare drag!
Cred cu toată convingerea că majoritatea pictorilor încep a picta, pornind de la amintirile care sunt păstrate în adâncul sufletelor lor…

Pasiune amânată 45 de ani… ”Apus„ prima lucrare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Începând din această seară voi posta povestea tablourilor mele de la începuturi și până acum…

”Apus„ – Acril pe panză 40 x 30

V-ați întrebat vreodată ce simte o persoană care își încuie în adâncul sufleului său timp de 45 de ani o dorință, o pasiune, un har sau un dar primit de la Bunuțul???
Eu am experimentat pe propria mea piele toate aceste trăiri, care dor, te macină și te fac să te simți inutil oricât de multe alte lucruri vei realiza!
A fost necesar să trec printr-o operație pe cord deschis pentru a înțelege că și eu dar și dorințele și pasiunile mele sunt importante pentru mine însămi.
Iar când ai șansa ca Universul, Bunuțul și toate entitățile de lumină să vină în întâmpinarea ta, fie și cu o operație pe cord deschis…atunci este necesar să iei măsurile ce se impun.
Iată că astfel fix în anul 2011 când m-am operat, la mine la serviciu s-au organizat diverse cursuri de pictura, foto, decorațiuni, feng shui, modelaj,… cursuri la care m-am înscris imediat, simțind că a venit vremea să fac ceea ce îmi doream de 45 de ani – să-mi las creativitatea să se joace așa cum va crede ea de cuviință.
Iar la primul curs de pictură, am pictat acest tablou dintr-o suflare… ca și când de relizarea acestui tablou depindea viața mea.
Este primul meu ”copil artistic„ pe care îl iubesc din toată ființa mea!
Este jocul meu cu culoarea de care îmi era atât de dor, după care am tânjit și mereu am nădăjduit că într-o zi va veni vremea să fac așa cum voi simți.
Și iată că acest moment sosise și astfel am purces la drum!!!
Iar de atunci pană în acest moment (11.12.2021) când scriu acest material, am sute de lucrări și 70 de expoziții personale și colective în țară și străinătate, de care recunosc că sunt mândră, nu trufașă, fericită nu îngânfată, extrem de recunoscătoare Bunuțului care mi-a oferit atât de multe haruri și daruri, de care mă pot bucura din plin.

Doamne Ajută!

Aceeași Neluța Stăicuț alias Stăicuț Neluța, Neluța Bunicuța, Frânturi de suflet