In ultima vreme am postat doua articoleCand Dumnezeu vindeca oamenii prin oameni…. si Bate si ti se va deschide….Cere… articole care au toate acelasi numitor comun. Numitorul comun al acestor  articole este colega mea, care m-a rugat sa-i ajut pe fratele respectiv pe sora sa. De data aceasta am decis sa scriu ultimul articol care are acelasi numitor comun, respectiv colega mea… povestind si despre ajutorul pe care aceasta l-a cerut acum pentru mama dumisale. Dupa cele intamplate cu cei doi membrii ai familiei respective, colega mea,  destul de timida a venit intr-o zi,  sa ma roage sa o ajut,  intr-o problema in care de data aceasta eroina principal  urma sa fie mama sa. Nu avea curajul sa ma intrebe considerand ca problema dansii este extrem de grava iar aceasta terapie nu credea ca ar fi putut-o ajuta.

 

Deci a venit  si mi-a povestit ca mama ei fusese supusa unei operatii de colon, in urma careia i se construise  anus contra naturii. Era extrem de trista, abatuta si descurajata ca o va pierde.  Am intrebat unde locuieste aceasta  si am aflat ca locuia undeva in proivincie, iar a merge zi de zi la dansa pentru terapie IE era aproape imposibil, avand in vedere  ca programul nostru  de lucru era zilnic de la ora 8,00 la 16,30.   Am verificat daca aceasta este in misiunea mea personala si daca am permisiunea de a lucra pe dumneaei. Avand aceste confirmari i-am propus colegei mele sa imi aduca o fotografie a mamei sale si de data aceasta sa lucram telepatic.

 

Lucrand telepatic poti ajuta un pacient indiferent  la ce distanta  se afla acesta. In IE nu exista blindaje de nici un fel. Nu exista restrictii de aplicare a acestei tehnici de lucru, gen,  rasa, culoare, apartenenta religioasa sau politica, distanta sau convingeri de orice fel. Daca cineva are nevoie de ajutor, il poti ajuta oriunde s-ar afla.

 

De a doua zi am inceput sa lucram in fiecare zi pe mama sa…astfel, i-am dat cateva indicatii fitoterapeutice pentru a se ocupa si de locul in care  se facuse operatia, pentru a se vindeca mai bine si mai repede… I-am recomandat diverse ceaiuri, si diverse lucruri pe care aceasta le facea paralel cu tratamentul medicamentos…recomandat de medici. Ceaiurile, si baile de sezut aplicate in aceeasi perioada cu terapia IE, plus diverse indicatii personalizate doamnei respective…au condus in scurt timp la rezultate remarcabile. Ba am avut si confirmarea medicilor,  unde fusese  chemata la control dupa  trei luni de la operatie. Acestia erau extrem de incantati de faptul ca zona operata se vindecase atat de bine, incat deja se punea problema revenirii la faza initiala dinaintea operatiei. Eram extrem de incantate amandoua,  de faptul ca mama acesteia se simtea mult mai bine, si ca nu se va mai chinui ca anusul contra naturii care nu este un lucru prea placut.

 

Insa asa cum se stie…in viata tuturor mai exista si ispite de toate tipurile, alimentare, de conduita, de spiritualitate, de influente mai putin pozitive venite din partea altor persoane care din motive diverse ne promit marea cu sarea si de fapt,  nu pot sa ne ofere nimic altceva in afara iluziilor. Si atunci cand credinta noastra este oscilanta, si cand increderea noastra in Dumnezeu este minimala, se intampla sa facem lucruri mai putin bune care invariabil duc la evenimente  de necontrolat. Cam asa s-a intamplat si cu pacienta mea care, in dorinta de a grabi poate lucrurile, din dorinta de a face si altceva in afara de ceea ce ii recomandasem eu si domnii doctori a facut o grava greseala pentru care a platit un pret mult prea mare.

 

In ciuda faptului ca medicii hotarasera ca in urmatoarea luna sa mearga pentru a  se efectua operatia de revenire la normal…dansa probabil influentata de vecinele din sat a luat decizia sa mearga si la o batrana din acel sat care se ocupa cu magia alba.  Aici este imperios necesar sa fac o precizare. Magia…indiferent de culoarea pe care o are (pusa fireste de cea care o practica) tot magie este. Pot fi puse pe peretii respectivei persoane oricate icoane…asta nu inseamna ca ceea ce se intampla acolo este facut cu binecuvatarea lui Dumnezeu. Asta nu inseamna ca mergand si accesand aceasta cunoastere ne vom putea rezolva problemele.

 

Si iata ca intr-o sambata cand colega mea a mers in vizita la mama ei, a fost rugata de aceasta,  sa o duca la marginea satului,  la o batrana care credea dansa,  o va ajuta mult mai rapid. Colega mea nestiind  dspre ce este vorba, insa dorind sa o vada cat mai fericita si multumita pe mama sa…a acceptat fara prea multe insistente. Nici o secunda nu i-a trecut prin cap sa ma sune, sa ma intrebe, sa  afle despre ce este vorba…pur si simplu a urcat-o pe mama sa in masina si a dus-o la adresa indicata de aceasta. Ce,  dar mai ales cum s-au desfasurat lucrurile, nu poate sti decat  mama colgei mele, respectiv persoana la care acestea au mers.

 

S-a intamplat ca in urmatoarea saptamana si eu ca si colega mea sa avem mai multe lucrari ca deobicei…si cu toate ca lucram zilnic pe mama sa, nu am apucat sa vorbim amandoua, deci nici nu am fost anuntata de evenimentul care  se petrecuse cu o saptamana in urma. De cate ori lucram eram consternata ca ceea ce faceam astazi, maine era ca si cand nu facusem absolut nimic cu o zi inainte. Si asa cum spun mereu, fiind un soldat disciplinat am continuat sa lucrez convinsa fiind ca poate mama colegei mele s-a suparat cu cineva, este nemultumita de ceva,  asa cum se intampla de multe ori cu oamenii mai in etate, care au si probleme de sanatate.

 

Luni, in urmatoarea saptamana, colega mea nu a venit la serviciu, la fel si zilele urmatoare. Cum din principiu sunt o persoana discreta, care nu isi baga nasul in problemele celorlalti, decat atat cat este necesar sa le fie de folos, nici nu mi-a trecut prin cap sa  intreb de ce lipseste colega mea de la serviciu. Am asteptat ca aceasta sa revina si sa vorbesc asa cum de altfel este normal , privind-o in ochi. Dupa o saptamana aceasta a aparut la birou imbracata in doliu. Am avut un soc, neintelegand ce se intampla. Aceasta a inceput sa planga si sa-mi spuna ca mama sa murise cu cateva zile in urma. Nu imi venea sa cred urechilor, nu intelegeam de ce s-a intamplat acest lucru si abia acum  intelegeam  de ce in ultimile zile nu avusesem voie sa lucrez pe mama sa. Intreband ce s-a intamplat, aceasta mi-a spus ca pur si simplu a  murit. Deoarece era o informatie care nu se cupla deloc cu informatiile primite anterior, dar mai ales cu decizia medicilor de a o opera din nou pentru a reveni la faza initiala, am rugat-o pe colega mea sa se concentreze si sa-mi spuna ce anume a facut in plus sau in minus fata de ceea ce facuse anterior.

 

Aceasta initial a negat ca ar fi facut altceva decat ceea ce i se recomandase de catre medici si de catre mine.  La insistentele mele de a-si aduce aminte,mi-a povestit cum, cu o saptamana inainte de moartea mamei sale, aceasta o rugase sa mearga la o batrana din sat care facea magie alba. Am ramas interzisa! Nu imi venea sa cred ceea ce auzeam… Am mai intrebat-o inca odata daca ceea ce mi-a spus, nu cumva este eronat, daca nu cumva a mers doar la o prietena a mamei sale. Din pacate aceasta a confirmat faptul ca fusese la o batrana care se ocupa de magie alba. In acel moment am facut cea ce nu credeam sa fac vreodata in calitatea mea de terapeut.  M-am suparat atat de rau, moment in care am inceput sa tip la colega mea cum de a facut asa o greseala majora???

Cum si-a permis sa-si puna mama intr-un asa mare pericol, care s-a dovedit a fi atat de nociv? Cum de nu a avut amabilitatea sa ma intrebe, mai ales ca aceasta pacienta era si responsabilitatea mea? Cum sa faca asa o greseala? Aceasta a ramas cu gura cascata, nevenindu-i  sa creada ca eu pot fi atat de suparata, pot fi atat de agresiva verbal. Eram atat de suparata, eram atat de dezamagita de colega mea care fara sa vrea isi pusese mama intr-un mare pericol,  facand o greseala iremediabila, pe care nu si-a putut-o ierta niciodata . Ma durea ca imi iesisem din fire, insa, ceea ce se intamplase, era o greseala de neiertat, o greseala peste care nu se putea trece atat de usor.

 

Dupa ce am spus ce aveam de spus, m-am asezat pe un scaun si am intrat pe rugaciune. Simteam ca daca in acel moment nu vorbesc cu Dumnezeu voi muri de inima rea…atat de necajita, atat de suparata si furioasa eram, in primul rand pe mine, ca, nu m-am gandit si la aceeasta posibilitatea si deci nu am avut cum sa o salvez pe aceasta pacienta a mea care din ignoranta  a platit cu viata. Il intrebam pe Dumnezeu de ce a permis…sa se intample aceste lucruri, de ce a ingaduit ca acea persoana sa faca o greseala atat de mare incat sa plateasca cu viata? Eram atat de mahnita, eram atat de suparata pe mine ca nu prevazusem ca aceasta ar putea sa ia o astfel de decizie care sa duca la un asa deznodamant.

 

Dupa vreo 15 minute de rugaciune,  am reusit sa ma linistesc si sa ma adun sa pot vorbi cu colega mea si sa-i explic un lucru elementar: “Nu putem sa mergem la brat si cu Dumnezeu si cu Uratul”, ESTE IMPOSIBIL. De aceea Dumnezeu ne-afacut acest dar minunat care  se numeste LIBERUL ARBITRU, in care nici macar Bunul Dumnezeu nu se baga, nu il incalca. Am stat cu ea de vorba si i-am explicat cum se intampla in situatia in care vrem sa facem o asa mare greseala. Toti avem dreptul sa facem alegeri, ca sunt bune sau mai putin bune, ca aceea decizie ne aduce bucurii sau tristeti este problema fiecaruia dintre noi. Insa eu am o alta problema care ma framanta permanent. Aceea  este ca totdeauna imi doresc ca oamenii sa cunoasca (iar daca nu cunosc, sa se informeze) ambele variante in amanunt, ca atunci cand fac o  alegere,  aceea sa fie una in cunostinta de cauza. Nu imi place ca oamenii sa ia decizii fara a se informa, fara a sti in amanunt ambele variante. Numai asa un om poate avea un Liber Arbitru limpede si curat, numai atunci decizia luata va putea fi una benefica. Nu poti sa stai intre doua forte diametral opuse. Si acum am sa va rog sa faceti un exercitiu de imaginatie: “imaginati-va cum ar fi sa luati doua fire electrice bagate in  priza in nul si faza iar tu sa pui o  mana pe faza si una pe nul.  Ce crezi ca se va intampla??? Crezi ca iti va fi bine??”

Ma tem ca nu!  In mod cert te va curenta rau de tot, asta in conditiile in care nu te va omora pe loc. Asa si cu pacienta mea care a platit atat de scump, greseala de a nu se informa, de a nu intreba si de a decide in necunostinta de cauza. Am regretat si atunci ca si acum, ca nu am avut inspiratia sa le avertizez de un astfel de pericol, ca nu le-am prevenit ca ar putea sa apara ispita… Acea ispita care pare de nerefuzat. Aceea ispita care ne paste pe toti, la fiecare colt de strada. Si problema este ca totdeauna vine ambalata frumos, cu fundite, cu promisiuni care mai de care mai incitante, care mai de care de nerefuzat. Insa…dupa ce te lasi sa curgi in directia indicata de ispita ta…stii ce se intampla??? Invariabil acelas lucru, constientizezi ca ai luat o mare teapa, iti dai seama ca ai fost pacalit, iti dai seama ca ai facut cea mai mare greseala a vietii tale.  Degeaba apar regretele, degeaba mai incerci sa repari…sunt momente cand oricat de mult iti doresti, nu vei reusi sa mai repari ceea ce ai stricat.

 

Aceste ispite in general sunt lectiile vietii noastre. Ele ne ajuta sa evoluam exact pe acel segment in care avem cele mai putine cunostinte, cele mai putine informatii, cele mai putine abilitati, tocmai pentru a invata, pentru a putea sa evoluam si sa promovam aceste examene ale vietii . Problema apare atunci cand in loc sa ne informam, in loc sa invatam, in loc sa ne perfectionam pe acel segment, noi fara nici o baza ne apucam si luam decizii care in scurt timp se dovedesc a fi cat se poate de nocive pentru noi. Problema apare atunci cand din diverse motive, orgoliu, mandrie, credinta ca tie nu ti se poate intampla nimic neprevazut de tine insati, iei decizii fara sa stii care sunt cele doua optiuni pro si contra. Fara a sti exact la ce te expui.

 

Nu este o rusine sa intrebi.  Acum avem posibilitati nelimitate, carti, ziare, reviste, net( unde cu doua clikuri afli orice doresti…)deci numai ai scuza ca nu ai avut de unde sa te informezi. Acum posibilitatile de informare sunt infinite. Iar in cazul unui terapeut, medic, preot, professor etc…ai posibilitatea si chiar obligatia sa intrebi ce te framanta, ce nu ai inteles. Iar acestia la randul lor au obligatia cel putin morala sa iti raspunda…

 

Deci ca si o concluzie dragul meu prieten: Nu te lasa ISPITIT, nu te lasa in voia sortii.  Informeaza-te, intreaba, citeste, prfectioneaza-te in domeniul in care simti cu nu ai evoluat suficient. Iar apoi punand in balanta sufletului tau cele doua optiuni, vei putea sa iei cele mai bune decizii in privinta vietii tale. Numai asa poti avea rezultate bune si foarte bune in toate domeniile vietii tale. Numai asa, si numai asa…poti sa iti creezi un drum frumos pe care pasind pas cu pas sa afirmi cu bucurie:

SUNT FERICIT!

 

Cu toata dragostea …Aceeasi Neluta